Tot mai des ne plângem că nu prea mai există bărbați adevărați, însă pierdem din vedere faptul că principalii factori care influențează scăderea numărului de exemplare dintr-o anumită specie sunt braconajul și distrugerea habitatului natural. Adică e tot vina noastră, a femeilor, că vânăm bărbații, le distrugem micul univers, ba chiar încercăm să-i domesticim și, la final, tot noi ne jelim și protestăm că sunt defecți.
Avem metrosexuali, sapiosexuali, retrosexuali, tehnosexuali, metroemoționali și capsomani. Bineînțeles că niciunul nu e ceea ce trebuie! Nici dacă adunăm de la fiecare câte un pic, parcă nici atunci nu am putea vorbi despre un bărbat adevărat. De fapt, nici nu știm exact ce e ăla, darămite să-l recunoaștem dacă îl vedem. Cel mai probabil l-am respins deja pentru că nu era strălucitor sau pur și simplu nu l-am remarcat pentru că eram cu ochii în telefon.
Lucrurile sunt simple în Papua Noua Guinee, de-a lungul fluviului Sepik. Pentru a deveni bărbat, un tânăr este supus unui proces de bullying de câteva săptămâni, apoi este tăiat pe spate, piept și fese în imprimeuri care imită pielea de crocodil. În lumea civilizată, ritualul de trecere nu presupune atâta tehnică și disciplină, însă mutilarea rămâne valabilă și aici. Desigur, nu este fizică, ci mai degrabă psihologică.
Nu există o viziune generală a bărbatului adevărat asupra căreia să fi convenit împreună cu toate celelalte femei de pe planetă. Unele visează la un neanderthalian care se bărbierește cu barda, aduce hrana acasă și mușcă din masă când ciorba nu e gata la timp. Altele își doresc un tip cu care să nu împartă doar patul și masa, ci și penseta. Știi tu, să facă activități de cuplu împreună: mani-pedi, măști cosmetice sau Instagram Stories. Unele femei vor Mr. Darcy ziua, iar noaptea un Christian Grey. Altele vor un mascul feroce, ras pe piept și cu decolteu adânc, asortat la mușchii plini de steroizi. Există, desigur, și individe care vor doar ca el să fie viu, iar cu standartul acesta se descurcă destul de bine cei mai mulți dintre masculi. Tocmai aici s-ar putea să fie problema. Ne mulțumim cu puțin și îl luăm în brațe pe lasă că merge și așa.
Sunt câteva puncte comune asupra cărora e posibil să fim toate de acord. Spre exemplu, sinceritatea. Hai să lămurim, încă de la început, ce vrea fiecare: încă un nume în carnețel, experiment, validare, friends with benefits, friendzone, umplerea timpului până apare ceva mai bun, dramă, telenovelă, CSI, o cană de apă la bătrânețe, relație, căsătorie sau partener de călătorie până la capătul lumii și înapoi și ce urmează după aceea. Hai să ne spunem, pe bune, când nu avem chef să ne vedem. Hai să fim sinceri cu privire la noi înșine, să nu ne ascundem trecutul și nici intențiile!
N-ar strica și niște respect, nu-i așa? Dacă omul se repectă pe sine însuși, e capabil să-i respecte și pe cei din jur. Un bărbat adevărat nu te va umili niciodată și va fi mereu atent la sentimentele tale. El nu-și varsă frustrările pe tine și nu încearcă să te facă să te simți minusculă.
Timpul petrecut împreună este foarte important. Știu, știu, viața e grea, dar nu trebuie să muncim ca niște disperați toată ziua! Un bărbat adevărat știe cum să separe planul profesional de cel personal. El are priorități și hobby-uri. Tu ești o prioritate, nu un hobby.
Un bărbat adevărat nu are complexe de inferioritate și nici de superioritate. E mândru de tine când ai reușite profesionale și te susține în tot ceea ce faci. Mai mult decât atât, nu simte frustrări dacă veniturile tale sunt mai mari decât ale lui.
Un bărbat adevărat nu e superficial. El nu te place doar pentru cum arăți, ci pentru ceea ce ești, pentru cum vezi lumea, cum respiri, cum exiști. Nu ești un obiect pentru el, ci ființa pe care o prețuiește cel mai mult.
Un bărbat adevărat face treabă prin casă: bate un cui, schimbă un bec, dă cu aspiratorul, bagă hainele în mașina de spălat etc. Dacă vrea macaroane cu brânză, își face singur, nu te trimite la cratiță. Te servește cu drag și pe tine, chiar dacă la început ai zis că nu-ți plac macaroanele.
Bărbatul adevărat arată prezentabil chiar și atunci când nu e îmbrăcat la costum. Are încredere în sine fără a fi arogant. Secretul constă în atitudine și caracter.
Bărbatul adevărat este inteligent. Merge și la librărie, nu doar la sală. Citește cărți adevărate, nu doar postările din Social Media. Merge și la teatru, nu doar la bere.
Cea mai mare greșeală pe care o putem face este să ne imaginăm că am putea transforma un băiețel de douăzeci și ceva de ani, treizeci și ceva de ani, șaizeci și ceva de ani (ai prins ideea) într-un bărbat adevărat. Nu e vorba doar de premisa că dacă iubești pe cineva, îl iubești așa cum e, fără a-ți propune să-l schimbi, ci mai degrabă că nu poți învăța un câine bătrân lucruri noi. Pe de altă parte, să presupunem că reușești să-i aduci îmbunătățiri considerabile, ți-ar conveni să fii bildungsromanul lui, iar după aceea să vă despărțiți, și să fie gata updatat atunci când în viața lui intră următoarea femeie? Nu, nu ți-ar conveni, dar practic ți-ai face pomană cu respectiva, iar serviciul ți s-ar putea întoarce la un moment dat.
Bărbatul adevărat este adevărat datorită femeilor de care a fost și este înconjurat. Prin urmare, dacă vrem bărbați adevărați, trebuie să fim femei adevărate. E o contribuție colectivă. Fie că ești mama, soră, bunică, verișoară, colegă, profesoară sau iubită, ai un impact semnificativ în viața unei persoane de gen masculin. Procesul durează ani întregi, presupune răbdare până la cer și înapoi, însă contribuie la o lume mai bună. Poate că ar ajuta dacă i-am critica mai puțin și i-am încuraja mai mult pe oamenii noștri. Pentru început, poate că ar fi o idee bună să-i lăsăm și pe ei să aleagă filmul, restaurantul sau destinația din weekend. Poate n-ar strica să nu-i mai tratăm ca pe niște copii. Totodată, ar trebui să încetăm să le dăm impresia că sunt centrul Universului. E bine să știe că sunt importanți, însă ce e mult strică. Nu trebuie să-i lăsăm să ne caute doar când au nevoie de noi. Nu trebuie să le trecem cu vederea orice greșeală.
În ultimii ani, am observat că nu doar femeile sunt năpăstuite de mass-media cu tipare de frumusețe și de comportament, ci acest lucru a început să se manifeste și în cazul bărbaților. De aici, ei învață că pentru a atrage atenția trebuie să fie și să gândească într-un anumit fel. Așa au ajuns să-și facă operații estetice, implant de păr, să fie mai epilați decât iubitele lor, să schimbe femeile mai des decât șosetele, să-și facă poze în oglindă sau să poarte pantaloni care doar cu foarfecele mai pot fi dați jos.
Feministele îmi vor sări în cap pe motiv că sunt o susținătoare a rolurilor de gen. Poate că sunt. Poate că și dumnealor sunt, dar nu au curajul s-o recunoască. Bărbatul efeminat și femeia bărbătoasă tulbură echilibrul social. E minunat că băbații sunt din ce în ce mai conștienți de emoțiile lor și că femeile sunt independente și puternice. Totodată, mi se pare brutală castrarea psihiologică a bărbatului. E un tip foarte sensibil, pe cuvânt. Are nevoie să se simtă util. Știe că, în majoritatea cazurilor, chiar te descurci și singură, însă apreciază enorm când îl delegi să facă ceva: să ia gândacul de pe perete, să instaleze un Windows sau să deschidă un borcan. Mi se pare brutală și imaginea unui bărbat care are mai multe produse cosmetice decât partenera sa de viață. Poate că sunt de modă veche, însă consider că bărbatul trebuie să fie bărbat, iar femeia trebuie să fie femeie. Nu trebuie să facem schimb de roluri pentru a coexista, trebuie doar să fim atenți la nevoile celui de lângă noi și să lucrăm în echipă. Bărbatul adevărat e pe cale de dispariție doar pentru că noi nu-i mai dăm voie să existe…
Surse foto: Pexels, Unsplash și Gratisography
De acord cu tine. Si eu caut normalitatea la un barbat, nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Nici prea-prea, nici foarte-foarte, exact! Că dacă ar fi așa, ar trebui să-mi dau și eu silința mai mult! :))
Hmmm… dupa 7 ani de casnicie iti spun ca ei sunt cum ii invatam noi sa fie. Le oferim totul pe tava, ei vor lua si vor profita. Barbatul perfect nu exista, dar cu siguranta nici femeia perfecta. Foarte frumos articolul!
Într-adevăr, nu există perfecțiune, însă există posibilitatea de a ne completa frumos, cred.
Foarte multe lucruri adevarate ai scris in articol. Mi-a facut placere sa il citesc si sa imi reamintesc niste lucruri improtante. 😘😘
Mă bucur că ți-a plăcut, Simo!
Foarte bine punctat, sunt de acord cu tine intru totul!
Foarte fain articol. Imi place mult cum ai abordat subiectul.
Eu cred ca perfectiunea e in ochii privitorului si trebuie sa invatam sa ne adaptam si sa ne acceptam unul pe altul.
Barbatii chiar sunt pe cale de disparitie…gasesti niste umbre a ceea ce ar trebui sa fie un barbat adevarat!
Mi-a placut acest articol, nimeni nu este perfect, dar ne putem ajuta intre noi, sa ne completam!
Nimeni nu e perfect, important pentru mine e comunicarea, respectul si iubirea reciproca. Mi-a placut articolul!
Total de acord cu tine. Eu niciodată nu am încercat să schimb un bărbat, dacă îl iubesc, pot să îi accept și micile defecte. Până la urmă, nimeni nu este perfect.
Foarte frumos articolul tau. Cred ca este foarte important sa intelegem ca oamenii nu se schimba cand vrem noi, si clar nici un barbat. Plus ca in viata de cuplu trebuie sa invatam sa il iubim asa cum este.
Draga mea, sunt fericitaă să am un bărbat adevărat lângă mine de 35 de ani, proaspăt împliniți.Da, subscriu la tot ce ai scris și transmis prin articolul tău. Un bărbat adevărat face și curățenie, gătește, tunde iarba sau bate cuie, te alintă, te ajută și îți este alături chiar și atunci când nimeni nu ar vrea s-o facă.
Felicitări!
Mi-a plăcut foarte mult cum ai construit și gândit acest articol. Subscriu la ceea ce ai spus. Eu consider, ipotetic vorbind deoarece există prea multe variabile de luat în calcul, că bărbatul perfect e cel care e al tău. Cu bune cu rele. Asta, dacă și tu ca femeie ești cerebrală și oferi ceea ce ceri de la partener.
Felicitări încă o dată pentru text!
Mulțumesc, Mona! Mă bucur că ți-a plăcut articolul! Cred că o femeie cu adevărat cerebrală alege bine și oferă pe măsură!
Nu avem cu totii senzatia ca rolurile tind sa se uniformizeze in ziua de azi? totusi suntem creati diferiti, gandim diferit si ar trebui sa folosim aceste diferente. Mi a placut tema si articolul tau!
Mulțumesc, Ioana! Așa ar fi ideal, însă conform regulilor în vigoare, diferențele nu sunt politically correct.
Păcat că am ajuns aici, nu vreau un bărbat neîngrijit, dar nici unul cu care să merg la pensat sau la manichiura 🤣
Azi am descoperit că genele false nu sunt doar pentru femei. Și bărbații poartă așa ceva.
As zice ca e mai degrabă un ideal 🙂
Feminizarea barbatilor si “îmbărbătoșarea” femeilor, e cel mai trist si nefiresc fenomen. Din pacate si femeile si barbatii contribuie egal la asta.
Exact aceeași părere o am și eu despre bărbatul adevărat. Din fericire, am unul lângă mine și sunt foarte recunoscătoare pentru ca a apărut în viața mea. Ce-i drept, cu ceva mai multă convingere din partea mea, la inceput.
Mă bucur pentru tine. Ești dovadă clară că n-ar trebui să ne pierdem speranța!
majoritatea barbatilor ar trebui sa citeasca acest articol si sa nu fie ei mai presus de orice
Da, ar trebui! Până acum, niciun bărbat nu a citit acest articol sau l-a citit și nu a îndrăznit să lase un comentariu.
Deci ce inseamna sapiosexuali, retrosexuali, tehnosexuali, metroemoționali și capsomani?
Cred ca am sta prea mult in casa…
Sapiosexual este individul atras de inteligența cuiva. Retrosexualul este opusul metrosexualului, un gentleman desăvârșit. Tehnosexualul nu este interesat de femei și nici bărbați. El nu este interesat nici măcar de propria persoană, ci de tot ceea ce înseamnă tehnologie. Metroemoționalul este un bărbat preocupat de emoții și spiritualitate.Capsomanul este un om prost, încăpățânat, îndărătnic.
In inclin sa-ti dau dreptate. Cred ca barbatul adevarat nu este doar cel care are muschi. Trebuie sa le aiba pe toate
Ca bine le mai zici! Intr-adevar, sunt de acord ca barbatul trebuie sa fie barbat si femeia femeie. Prea se schimba rolurile in ultimul timp.
Subscriu în mare parte celor scrise.
Mă străduiesc să fiu bărbat adevărat și să găsesc un echilibru în toate, mai ales între ceea ce îmi place mie să fiu în mod natural și ceea ce are nevoie cea de lângă mine să fiu. Uneori pare un compromis, dar când există dragoste și când compromisul e reciproc, bucuria e reală și depășește cu mult durerea ieșirii din zona de confort și a schimbării.
Era și cazul să intervină un ambasador al bărbaților de pretutindeni. Apreciez mentalitatea. Sper să-i inspire și pe alții. Într-adevăr, poate părea un compromis acest echilibru, însă există cazuri când omul de lângă tine merită să aibă alături cea mai bună versiune a ta.
Stii momentul acela cand se impletesc privirile indragostitilor… si apar senzatiile acelea, fluturasii din stomac, inima ce se repede sa-ti iasa din gat si el iti ghiceste dorintele numai din priviri? Un barbat adevarat te cunoaste atunci cand ti-e rau sau ai ceva pe suflet, te sprijina chiar si atunci cand nu stie cum sa te ajute.Problema e ca majoritatea isi pierd simturile pe parcursul relatiei si nu se stie cauza. Cred ca totul porneste din sanul familiei. Mama este cheia, cea care il formeaza, ca mai tarziu sa respecte femeia lui. Un articol senzational, si bine punctat fiecare alineat.Felicitari!🥰🥰
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, Cristina! Mă bucur că ți-ai făcut timp să staționezi în ograda mea digitală!
Într-adevăr, contează foarte mult ceea ce vedem și trăim în sânul familiei. Dar câte mame acceptă să renunțe la puii lor în favoarea unor străine? Câte mame își îndeamnă băieții să fie bărbați, și nu prinți în casele lor?
Nici eu nu știu care sunt cauzele pentru care simțurile de soț/iubit se pierd, însă cred că poate fi vorba despre oboseală, despre povara propriilor gânduri, despre obișnuința că orice s-ar întâmpla, partenerul sau partenera e acolo sau, pur și simplu, gândul că mariajul reprezintă suma tuturor eforturilor pe care le-au depus până acum, un capăt de linie unde nu trebuie să se mai întâmple nimic, nu mai trebuie depus niciun efort. Oricare ar fi răspunsul, cred că e nevoie de o bună comunicare. Din câte am văzut, unii bărbați se prind mai greu. Partenerele ar trebui să le dea de înțeles când ceva nu merge cum trebuie.