Platforma va încerca să susțină întreaga industrie a modei cu soluții sustenabile, la un preț accesibil, pentru ceea ce ar trebui să se întâmple cu resturile de țesături, textilele neutilizate și produsele nevândute, informează Business of Fashion.

O poveste cusută cu mătase

Ținând cont de faptul că infrastructura de procesare a deșeurilor textile reprezintă o problemă la nivel global, inițiativa casei de modă este mai mult decât lăudabilă. Dincolo de preocuparea pentru mediu (volumul tot mai mare de deșeuri din întreaga lumea), în spatele acestei decizii se află îngrijorările Chanel cu privire la deficitul de țesături, precum cașmirul și mătasea. Unele dinte cele mai apreciate fibre de lux sunt amenințate de schimbările climatice.

„Dacă vrem să continuăm să existăm și să facem ceea ce facem, trebuie să anticipăm și să regândim materialele și materiile prime.”, a declarat pentru Business of Fashion, președintele Chanel, Bruno Pavlovsky.

Când amenințarea devine oportunitate

Să nu uităm, însă, de un aspect nespus, poate cel mai important – presiunea consumatorilor, care forțează brandurile să adopte practici sustenabile și chiar le sancționează pe cele care nu au astfel de abordări. Totodată, să nu pierdem din vedere că deșeurile textile sunt în atenția organismelor de reglementare. De la 1 ianuarie 2025, Directiva (UE) 2018/851 obligă autoritățile publice locale și companiile să colecteze separat deșeurile textile. Un aspect cheie al Directivei este răspunderea extinsă a producătorilor care poate include responsabilitatea organizațională și responsabilitatea de a contribui la reutilizarea și reciclarea produselor, așa cum este specificat în Legislația UE privind gestionarea deșeurilor.

Nevold și potențialul țesăturilor neiubite

„Am început prin a ne pune problema ce se întâmplă cu materialele care nu ajung într-un produs finit sau cu țesăturile care ajung la finalul ciclului de viață. Până acum, la Chanel, nu distrugeam produsele nevândute, dar nici nu aveam un sistem pentru a le înțelege potențialul. Nevold este acel sistem.”, a declarat Pavlovsky pentru Vogue Business.

Până la urmă, reciclarea eficientă nu se oprește doar la colectare. Nu ne uităm la un morman de haine și așteptăm să se evapore, căci n-o va face niciodată. Reciclarea eficientă presupune inclusiv modul în care se acționează asupra deșeurilor textile după ce au fost colectate de la o sursă.

Compania Nevold (prescurtare de la never old, adică niciodată vechi) va fi condusă de Sophie Brocart, fostă directoare a casei de modă de lux Patou, și va opera ca o entitate separată de Chanel, așadar cu resurse, achiziții și obiective proprii. Investiția ar fi estimată la 50 – 80 de milioane de euro, relatează Women’s Wear Daily, citat de Fashion Network.

Sub umbrela Nevold se află un ecosistem de companii, start-up-uri și parteneri academici, care au ca obiectiv comun realizarea materialelor de mâine cu ajutorul fibrelor reciclate. L’Atelier des Matières, spre exemplu, este o companie creată de Chanel, care gestionează produsele scoase din uz și sortează textilele în funcție de țesătură. Deși a fost creată inițial pentru a gestiona propriile deșeuri, acum deservește și branduri externe. Nevold va mai colabora cu producătorul francez de fire din materiale reciclate, Filatures du Parc, cu producătorul expert în piele, Authentic Material, dar și cu instituții precum Universitatea Cambridge și Universitatea Politehnică din Milano.

La prima vedere, reciclarea luxului nu reprezintă o idee convențională de etalare a bunăstării. Cu toate acestea, dacă ne gândim la întregul ei proces, sustenabilitatea ar putea fi considerată noul lux. Nevold nu va fi organizație caritabilă, așadar nu va împleti fibre reciclate pe degeaba, însă e posibil să rezolve o mică pare din problemă.

Resurse: businessoffashion.com, fashionnetwork.com, voguebusiness.com și eur-lex.europa.eu

Sursă foto: canva.com

Chiar dacă simt nevoia urgentă de a purta deux-pièces Chanel, și să zicem că reușesc să găsesc, parcă ceva mă împiedică să ating acest nivel de eleganță la mână a adoua. Nu e vorba că mă consider prea fină pentru a purta haine secondhand, ci că nu pot să trec peste pragul psihologic al depozitului de bacterii, ciuperci și virusuri care compun microbiomul pe care l-a avut fosta proprietară a hainei respective. Toate acele microorganisme, adaptate în mod unic la posesoarea inițială, normale și inofensive pentru ea, ar putea cauza boli în cazul altcuiva. Să nu pierdem din vedere că microbiomul presupune și Staphylococcus, Streptococcus, virusul papiloma uman (cel care cauzează HPV) și candida. Desigur, antreprenorii care comercializează haine secondhand susțin că dezinfectează piesele vestimentare înainte de a le comercializa. Dar poți fi suficient de sigură vreodată? Totodată, soluțiile folosite la curățare pot afecta și ele pielea și chiar ajunge în sânge. Din păcate, nu avem informații clare cu privire la modul în care au fost igienizate hainele. Nu știm nimic nici despre locul unde au fost depozitate articolele vestimentare. Umezeala, spre exemplu, favorizează înmulțirea microorganismelor neprietenoase. Într-adevăr, speli, usuci și calci hainele după ce le cumperi, indiferent dacă sunt noi sau vechi, însă e posibil să nu o faci suficient de bine. Mătasea, spre exemplu, trebuie să fie mânuită cu mare prudență. Nu o poți spăla la 60°C. Lâna trebuie spălată și ea de mână, cu un detergent special, și nu la 60°C. Nu am găsit niciun studiu oficial prin care specialiștii să vină cu informații clare despre riscul de îmbolnăvire asociat purtării de haine la mâna a doua. Aștept cu interes un cercetător britanic care să-mi alunge temerile cu un studiu de amploare întins pe vreo 70 de ani.

După ce depășesc dilema sanitară, mai rămân cu cea spirituală. Dintotdeauna am avut impresia că o haină secondhand poartă în ea istoria personală și încă ceva din fosta proprietară. Poate purta bucuria și ambiția femeii, dar poate purta și tristețea, anxietatea sau trauma dumneaei. Și iată că, în urmă cu vreo câțiva ani, la o emisiune de pe Antena 3 (nu mă judecați), celebra bioenergoterapeută, Lidia Fecioru, a sugerat ceva ce mi-a întărit fantezia. Dumneaei consideră că haina poartă amprenta energetică a omului și că există posibilitatea ca această amprentă să nu fie neapărat pozitivă. Deci nu sunt paranoică. Nu știu în ce măsură m-ar putea afecta dacă cineva a spart o bancă, a ars un cozonac sau și-a pierdut câinele când purta deux-pièces Chanel, dar parcă nici nu vreau să aflu prea curând.

Cel mai probabil, la ora actuală, există deja pe piață mai multe haine (noi și secondhand) decât putem purta într-o viață. Creșterea interesului față de articolele vestimentare la mâna a doua ar scădea cererea care încurajează producția, implicit emisiile de carbon și consumul de apă necesare fabricării și transportului de noi haine.

Îmbrățișez ideea modei sustenabile, să nu mă înțelegeți greșit, însă momentan sunt destul de rezervată cu privire la purtarea articolelor vestimentare la mâna a doua. De-a lungul timpului, am avut câteva astfel de piese cumpărate, recunosc, cu un strop cu îndoială în suflet. M-am întrebat cine le-a purtat înaintea mea și de ce a renunțat la ele. Treptat, fără să-mi dau seama, și eu am renunțat la ele și la multe altele cumpărate de noi. Pe unele dintre ele le-am purtat în momente cu emoții consistente. Și îmi place să cred că le-am dat mai departe fără murdărie emoțională.

Poate că nu aș purta niciodată încălțăminte sau pantaloni secondhand (riscurile par prea mari, mă gândesc doar la micoză și candida), însă unui compleu din tweed care arată ca nou s-ar putea să-i dau cândva o șansă.

Foto: Arina Krasnikova via pexels.com

„Există puține arome mai ușor de recunoscut decât aroma emblematică Auntie Anne’s, a declarat Julie Younglove-Webb, CBO la Auntie Anne’s, într-un comunicat de presă. Mirosul este un simț special și puternic. De-a lungul anilor, fanii și-au împărtășit amintirile și experiențele care au pornit de la o adiere cu izul covrigilor noștri. Am îmbuteliat acel moment și abia așteptăm ca fanii să se bucure de el într-un mod cu totul nou”, a adăugat Younglove.

Pentru a marca lansarea parfumului cu aromă de covrigi, a fost inaugurată, la New York, prima Parfumerie Pretzel. Participanții la eveniment au putut testa parfumul, au primit tote bags și covrigi. Clienții care au ales să cumpere Knead au primit și un articol bonus, la alegere.

Parfumul a fost disponibil și online, în variante de 30 și 100 ml, la prețurile de 25, respectiv 45 de dolari. Chiar dacă niciun client nu a avut voie să cumpere mai mult de o sticluță, stocul a fost epuizat la scurt timp după lansare. Norocoșii care au reușit să comande parfumul cu aromă de covrig sunt nevoiți să se înarmeze cu multă răbdare, căci mult doritul colet va sosi la ei după o așteptare de până la trei luni și jumătate.

Auntie Anne’s este un renumit lanț renumit de covrigării, înființat în 1988, la Downingtown, Pennsylvania, de către Anne F. Beiler și soțul său, Jonas. Ceea ce a început ca o afacere de familie, a ajuns să fie astăzi o afacere globală cu 2000 de simigerii în peste 30 de țări. În prezent, brandul este deținut de GoTO Foods, companie sub umbrela căreia se află și brutăriile Cinnabon, renumite pentru rulourile cu scorțișoară.

foto: auntieannesswag.com

Așadar, din motive necunoscute, o bluză de fițe similară iei a fost promovată fără a fi menționată originea ei. În cele din urmă, datorită vitezei de reacție a comunității La Blouse Roumaine, a ministrului Culturii, Raluca Turcan, și a presei, reprezentanții francezi ai brandului de lux au retras de pe piață piesa controversată, dar și celelalte piese care aveau la bază aceeași idee. De asemeneau, au fost prezentate scuzele de rigoare. Pe lângă asta, Ministerul Culturii a deschis un dialog cu grupul Moët Hennessy Louis Vuitton, în urma căruia s-a bătut palma pentru pregătirea unor evenimente prin intermediul cărora meșteșugurile românești să fie puse în valoare la nivel mondial.

Nu e prima și cu siguranță nu e nici ultima dată când un brand se inspiră din cultura unui popor. În absența unor mecanisme clare care să gestioneze relația dintre modă și patrimoniu, plagiatul și apropierea culturală se vor repeta încontinuu. Desigur, faptul că creațiile moștenite din moși-strămoși nu au drepturi de autor nu justifică abordarea egoistă și disperată a unui brand. Cel mai simplu ar fi ca marile și micile case de modă să se autosesizeze și să abordeze practici onorabile atunci când folosc surse de inspirație. Până la urmă, adevărata poveste din spatele pieselor originale ar putea încuraja decizia de cumpărare.

La final de zi, îmi dau seama că, de fapt, nu plagiatul este cea mai mare problemă și nici măcar faptul că nu putem controla ceea ce fac oamenii cu patrimoniul cultural imaterial al românilor. Până la urmă, francezii au grijă de cultura lor, iar noi ar trebui să avem grijă de cultura noastră. Cea mai mare problemă e că așteptăm ca oportunitățile să bată la ușă în loc să ni le creăm singuri. Dacă nu se agăța brandul francez de cămașa românească, am fi ținut ia în lada cu zestre și am fi purtat-o doar la ocazii. De ce avem nevoie de alții pentru a ne promova identitatea și tradițiile?

foto: Instagram @louisvuitton

Iertată să-mi fie obrăznicia, însă la problema egalității de șanse între femei și bărbați pare-mi-se că s-a mai adăugat și factorul transgender.

Egalitate de șanse între femei și bărbați…și transgenderi

Nu sugerez ca transgenderii să aibă țara lor înconjurată din toate părțile de ape, să nu-i acceptăm în cafenele, să le interzicem vata de zahăr pe băț sau să nu le dăm voie să meargă la facultate. Putem trăi în comuniune, desigur, fără a ne uita la ei ca la extratereștri. Putem arăta empatie, căci este evident că oamenii suferă pentru că se consideră captivi într-un corp pe care nu-l consideră al lor. Totodată sunt de părere că ar avea mai multă priză la public dacă și-ar vedea de treburile lor, în liniște, în competiții sportive sau de frumusețe special create pentru ei. Din păcate, câtă vreme vorbim despre incluziunea invidivizilor al căror gen nu este corelat cu sexul biologic în grupuri sportive (și nu numai) în care există o sincronizare între cele două concepte, nu putem vorbi despre echitate. Un bărbat nu poate fi cea mai frumoasă femeie. Un bărbat nu ar trebui să vâneze locul unei femei. Un bărbat și o femeie nu pornesc niciodată pe picior de egalitate la linia de start. Altfel, în creiere, prăjituri și filme ne putem întrece oricând.

Tu ce vrei să te faci când vei fi mare: pompier, motostivuitor sau câine?

În mod surprinzător, promovarea indivizilor a căror identitate de gen este necorelată cu sexul biologic a devenit o banalitate. Ceva cu adevărat diferit am citit pe euronews.com. Toco, un japonez excentric, și-ar fi dorit încă din copilărie să devină câine. După ani buni de la terminarea școlii, individul și-a îndeplinit visul. Nu a devenit medic, profesor, comerciant sau bucătar, ci collie. Omul a cheltuit aproximativ 12.800 de euro pe un costum suprarealist de câine. Vestimentația mai mult decât elaborată a fost realizată în 40 de zile de compania Zeppet, renumită pentru crearea de costume, figurine și sculpturi pentru televiziune și industria cinematografică. Marea realizare a fost marcată, anul trecut, cu deschiderea canalului de YouTube I Want To Be An Animal unde Toco are, în prezent, 47.8 K de urmăritori și postează clipuri în care poartă ineditul costum și desfășoară, evident, activități de patruped. Japonezul a cunoscut cu adevărat stupefacția lumii abia recent, când a făcut prima ieșire în public. Grozăvia a fost documentată de o echipă de la RTL și, desigur, publicată pe canalul personal al japonezului. Clipul a strâns 7.1 milioane de vizualizări. În ritmul ăsta, în cât timp credeți că își recupera Toco investiția?

Strategie de marketing?

Tot specialiștii de la Zeppet l-au ajutat și pe conaționalul lui Toco, inginerul Toru Ueda, să-și îndeplinescă visul de a deveni lup. Bărbatul, în vârstă de 32 de ani, a dat 23000 de dolari pe un costum cât de poate de realist. “Când îmi port costumul, simt că nu mai sunt om”, le-a mărturisit japonezul jurnaliștilor de la The Times.

Recunosc, povestea lui Toco mi-a dat impresia că omul e un doar un vlogger disperat care nu știe ce să mai facă pentru a-și promova canalul de YouTube. Când am văzut că nu e un caz izolat și că a mai apărut un flăcău care nu se simte Homo sapiens sapiens, am început să mă întreb dacă nu e cumva vreo campanie genială de publicitate dusă la un nivel extrem. M-am gândit și că ar putea fi o dovadă că în ciuda AI, mâinile dibace încă mai pot face lucruri fantastice când vine vorba despre transfigurare. Și, recunosc, deși mi-aș dori mult să fie asta, aici e vorba doar despre țăcăneala unor oameni cu bani.

Grădina social media e mare, ne-am convins deja de asta. Poate nu știai, însă există un bărbat care se identifică ca fiind fetiță de șase ani, iar un altul care se crede broccoli. Există o femeie care se identifică ca fiind șoim cu coadă roșie, o altă cucoană se consideră cal, iar o altă individă se simte sirenă. Niciunul nu-mi pare mai confuz decât un drag queen care se consideră piesă de mobilier.

Ce-i cu oamenii ăștia și cum de au atât de mult timp liber?

Sursă imagine reprezentativă: freepick.com

Într-adevăr, nu e în regulă să faci toată treaba în casă, iar partenerul să nu se implice deloc, însă nu e în regulă nici să dictezi momentul în care să fie îndeplinită o anumită sarcină. Nu ești mama lui. Ba din contră, mama l-ar răsfăța, poate chiar peste măsură, așa cum merită orice odor. Dacă tot am ajuns aici, hai să facem un joc de imaginație: ai vrea ca fiul tău să aibă o iubită cicălitoare? O fătucă din asta cu gura mare care face bullying pentru orice ciorap rătăcit și lingurință nespălată?

Dacă tu mergi pe premisa Nu lăsa pe mâine ce poți face azi, poate iubitul tău consideră că Graba strică treaba. Face omu` treabă în casă, dar o face pe jumătate? Păi, nu ești jumătatea lui? Parcă stăteai bine la capitolul romantism…

De ce critică femeile și bărbații?

Femeile și bărbații critică, în primul rând, pentru că nu își pot exprima sănătos nevoile relaționale, dar și cele generale, iar mai devreme sau mai târziu apare frustrarea, explică psihologul Mihaela Cățeluș. Cum apare cicăleala? Există două situații: Eu nu îți zic exact ceea ce vreau să înțelegi astfel încât să-mi poți îndeplini nevoia, apoi devin iritată și te cicălesc să faci ceva sau Te cicălesc, deși mi-ai zis că nu ai timp/energie/chef să faci ceea ce te-am rugat, și nici nu vreau să accept că ai alte nevoi decât mine în acest moment și că trebuie să mă descurc singură.

Este firesc ca în orice relație să existe nevoi personale, dar și nevoi de cuplu. Îndeplinirea celor două tipuri de nevoi dictează dinamica legăturii, dar și satisfacerea fiecăruia dintre parteneri. Relația în care nevoile individuale sunt spulberate de către iubit/ă, este o relație toxică, de tip victimă – agresor. Pe de altă parte, a pune accentul doar pe necesitățile personale, conturează contextul specific singurătății în doi. Chiar și în încercarea de a găsi un echilibru, trebuie să ținem cont că este aproape imposibil ca cineva să poată îndeplini 100% nevoile de cuplu, dar și cele personale. În loc să cicălim, am putea încerca să identificăm cât mai bine nevoile partenerului. Mai mult decât atât, am putea reduce presiunea pe care o facem cu privire la îndeplinirea nevoilor individuale. Cu toate acestea, să nu pierdem din vedere că, de cele mai multe ori, femeia nu face un manifest pentru îndeplinerea nevoilor sale individuale, ci mai degrabă pentru îndeplinirea nevoilor de cuplu și/sau ale partenerului.

Solicitarea repetată de a spăla vasele, o posibilă amenințare cu moartea?

Pe lângă faptul că este într-adevăr supărătoare, cicăleala ar mai putea fi și mortală. În 2014, cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au publicat în Journal of Epidemiology & Community Health niște concluzii care te vor face să te gândești de două ori înainte de a-i reproșa iubitului că nu a spălat vasele, așa cum a promis, în repetate rânduri. Mai exact, oamenii de știință au folosit informații colectate din The Danish Longitudinal Study on Work, Unemployment and Health de la 9875 femei și bărbați, cu vârste cuprinse între 36 și 52 de ani, și au urmărit eventualele menționări ale acestora în Danish Cause of Death Registry. Specialiștii au analizat eșantionul selectat timp de 11 ani și au vrut să afle dacă există vreo legătură între relațiile tensionante din sânul familiei și decesul timpuriu. Astfel, cercetătorii au ajuns la concluzia că așteptările înalte și, implicit, cererile frecvente din partea partenerului/partenerei sau a copilului sunt asociate unui risc cu 50-100% mai mare de a muri înainte de vreme. Pentru bărbații sâcâiți frecvent cu multe solicitări din partea familiei, pericolul de a muri prematur din cauza cancerului sau a bolilor cardiovasculare este chiar de două ori mai mare decât în cazul femeilor. Cercetătorii sugerează că domnii sunt profund afectați de cererile venite din partea doamnelor. Mai mult decât atât, la moartea lor prematură ar contribui și faptul că nu au cu cine să discute despre tensiunile de acasă, spre deosebire de femei care obișnuiesc să vorbească despre orice cu prietenele. Așadar, vrei ordine și curățenie sau să te bucuri cât mai mult timp de bărbatul tău?

A cicăli sau a nu cicăli: aceasta e întrebarea?

Oricât de convenabil ar fi studiul danezilor (cetățeni onorabili care ne dau peste nas cu lykke și hygge), cercetătorii americani sunt de altă părere. Dacă ne luăm după concluziile specialiștilor de la Michigan State University și University of Illinois, bărbații ar trebui să fie recunoscători dacă au soții cu gura mare. Cicăleala ar putea fi de ajutor nu doar în a reduce riscul diabetului, ci și în a favoriza eficiența tratamentului în cazul unei eventual diagnostic. Acest lucru se poate datora faptului că femeile supraveghează, în mod constant, stilul de viață al partenerilor, mai ales dacă aceștia au probleme de sănătate. Un astfel de comportament îmbunătățește calitatea vieții, dar poate să genereze stres, ostilitate și răni emoționale, să nu mai vorbim despre lezarea orgoliului. Folosind informații din National Social Life, Health and Aging Project, cercetătorii americani au analizat datele a 1228 de subiecți sănătoși, căsătoriți, cu vârste cuprinse între 57 și 85 de ani, pe parcursul a cinci ani. La finalul studiului, au fost identificați 389 de pacienți cu diabet.

Pe această cale, oamenii de știință menționează că, pe de o parte, un astfel de control conjugal poate crește tensiunea în familie, însă pe de altă parte, ajută la o mai bună gestionare a problemelor de sănătate. În cazul femeilor, lucrurile stau invers. Căsnicia nefericită nu le ajută, ci din contrî, le crește riscul de a face diabet, deoarece sunt mult mai sensibile în ceea ce privește calitatea unei relații. 

Într-adevăr, cicăleala soției nu garantează o viață mai lungă, însă îngrijorarea ei cu privire la starea de sănătate a soțului îi cresc acestuia șansele de a-și învinge boala. Așadar, dacă analizați lucrurile în profunzime, situația gălăgioasă de acasă nu e tocmai un drum prin purgatoriu, ci mai degrabă calea spre longevitate. Concluziile au fost publicate în The Journals of Gerontology.

Asta e pentru voi, domnilor!

Ne-am lămurit că cicăleala ar putea ține sub control glicemia. Ce facem, până la urmă, cu vesela din chiuvetă? Cine o spală și ce benefii are în afară de liniște în casă?

Cercetătorii de la University of California sugerează că treburile casnice care se desfășoară stând în picioare, precum spălarea vaselor, gătitul și curățenia, ar reduce riscul femeilor în vârstă de a muri din cauza bolilor cardiovasculare. Atenție, domnilor! Nu vă bucurați la citirea acestei informații suculente înainte de a afla că și îngrijirea personală, câtă vreme nu se face stând pe scaun, e pe placul inimii și ține afecțiunile la distanță. Așadar, nu vă mai criticați jumătatea dacă filosofează prea mult timp sub duș sau stă prea mult în oglindă atunci când trebuie să plecați în oraș.

În cadrul studiului mai sus menționat, cercetătorii au măsurat activitatea fizică a 5.416 femei sănătoase cu vârste cuprinse între 63 şi 97 de ani. Doamnele care au participat la studiu au purtat timp de o săptămână un accelerometru. După 8 ani, la finalul cercetării, au fost identificate 616 femei cu boli cardiovasculare, 268 cu boală coronariană, 253 au avut un accident vascular cerebral și 331 au murit din cauza unor boli cardiovasculare. Evoluția stării de sănătate a acestora s-a dovedit a fi în strânsă legătură cu timpul alocat activităţii zilnice în viaţa de zi cu zi. Studiul a fost publicat în Journal of the American Heart Association.

Așadar, domnilor, dacă sunteți glumeți și, mai ales, curajoși, îi puteți prezenta soției dovada concretă că, de fapt, îi faceți un bine atunci când nu spălați vasele. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine, nu-i așa?

Nu e nebună, ar putea avea anemie feriprivă

Potrivit datelor furnizate de către specialiștii de la OMS, la ora actuală, aproximativ 2 miliarde de oameni din întreaga lume se confruntă cu deficiențe de vitamine și/sau minerale. Dacă numărul nu pare suficient de mare, hai să adăugăm cel puțin încă atât pentru a lua în calcul indivizii care nu merg la doctor din diferite motive, nu figurează în nicio evidență medicală sau nu au acces la servicii de sănătate.

Ei bine, orice deficit nutrițional provoacă o serie de simptome, care pot varia de la oboseală și diaree la căderea părului, creșterea în greutate și paranoia. Cauzele unei carențe pot fi diverse: dietele, alimentație vegană sau vegetariană, lipsa legumelor și a fructelor crude din hrana de zi cu zi, problemele de absorbție intestinală, fumatul, consumul de alcool etc.

Chiar și starea de iritabilitate este un simptom specific mai multor deficiențe nutriționale, precum calciu, fier, magneziu, niacină (la persoanele în vârstă), vitaminele B1, B5, B6 și B12, vitamina C, acid folic și zinc. Mă suprinde că nicio echipă de cercetători nu a urmărit până acum dacă există vreo legătură clară, spre exemplu, între valorile hemoglobinei în rândul femeilor (dar și al bărbaților) și comportamentul din viața de zi cu zi.

Cicăleala, un hobby atribuit femeilor?

Împăratul Solomon, despre care se spune că a fost iubitor de multe femei și-a folosit, cel mai probabil, nu doar umorul, ci și experiența când a scris, în jurul anului 900 î.Hr., anumite versete din Proverbe. Iată câteva exemple relevante care s-ar putea să stârnească indignare:

• Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna. (Proverbe 19:13)
• Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă. (Proverbe 21:19)
• Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. (Proverbe 25:34)
• O streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gâlcevitoare sunt totuna. (Proverbe 27:15)

De ce indignare? Există și bărbați cicălitori, și nu-i ia nimeni peste picior. De ce nu se vorbește așa mult despre ei?

Chiar dacă nu vrem să recunoaștem acest lucru, cicăleala e moștenire de familie. Străbunica a cicălit, apoi bunica a preluat acest sport sângeros, mama încă mai dă săgeți, mai nou te-ai apucat și tu să tragi cu arcul. Freud a numit asta compulsie la repetiție și se referă la dorința de a relua anumite situații familiare. Odată dezoltate (poate încă din copilărie), aceste patternuri creează dependență. Deși nu sunt benefice, ci din contră, sunt îngrozitoare, poate chiar traumatizante, ele reprezintă zona noastră de confort și vrem să le retrăim în speranța unui alt rezultat. Tot de aceea, unii dintre noi își aleg parteneri toxici de viață.

Să recunoaștem, cicălealea le este atribuită prin tradiție femeilor. Acest lucru se întâmplă, probabil, pentru că doamnele și domnișoarele vorbesc mai mult decât bărbații și tind să fie mult mai atente la nevoile de cuplu și chiar la nevoile individuale ale partenerului – atenție aici, căci și grija excesivă devine la un moment dat tot o formă de cicăleală. De cele mai multe ori, femeile nu cer ceva specific pentru ele însele, ci un lucru care este benefic la nivel de cuplu.

Cum poate fi prevenită cicăleala? Cicălitul poate să-i facă în ciudă cicălitoarei și să mai miște câte ceva prin casă. Cicălitoarea trebuie să-și stăpânească pornirile de tiran și să înțeleagă că trăim în democrație. Mai mult decât atât, să-și depășească traumele din copilărie și, implicit, compulsiile. Așadar, cicălitul e un om liber, poate să spele vasele când vrea. Numai să vrea. Faptul că nu face asta, nu trebuie să anuleze lucrurile bune pe care deja le face pentru bunăstarea familiei.

Sursă foto reprezentativă: freepick.com



*

Interesul pentru sânge nu se manifestă doar în rândul unor vedete precum Megan Fox, Machine Gun Kelly sau Angelina Jolie. Și Elito Circa, un artist filipinez în vârstă de 52 de ani, este preocupat de folosirea acestei substanțe. Departe gândul de a fi extravagant, plictisit de viață sau dornic de atenție ca vedetele menționate, bărbatul pictează cu propriul sânge din alte considerente. Provenit dintr-o familie cu venituri modeste și, implicit, cu posibilități reduse de a-i achiziționa materialele necesare pentru artă, Elito a fost nevoit să exploreze, de-a lungul timpului, diferite medii, precum prune și roșii, pentru a-și putea practica pasiunea. Fascinația sa pentru sânge a fost declanșată de o accidentare casnică din tinerețe. În prezent, bărbatul merge, o dată la trei luni, la o clinică din orașul său, pentru a-i fi recoltați, în trepte, aproximativ 500 ml de sânge pe care îi depozitează ulterior într-un frigider din locuința sa. Sursă: reuters.com

*

Oamenii legii au prins un dealer de droguri chiar în curtea unei închisori din Canada. Traficantul avea la el un rucsac plin cu metamfetamină. Ofițerilor le-a fost foarte greu să prindă suspectul, căci acesta era mic, agil și înaripat, însă, până la urmă, după intervenții multiple, au izbutit să facă arestarea. Cine a spus că este vorba despre un om? Dealerul tupeist este un porumbel cu preocupări neserioase. V-ați uitat vreodată, cu atenție, la aceste păsări? Nu-i așa că lasă impresia că se simt cu musca pe căciulă? Sursă: globalnews.ca

*

Călugării de la un templu din provincia thailandeză Phetchabun au picat testul antidoping. Incidentul a stârnit indignarea comunității. Pe bună dreptate, localnicii se întreabă cine va mai avea grijă de pisicuțele și cățelușii care locuiesc în templu. Autoritățile locale au anunțat că au luat legătura cu un monah din districtul Bung Sam Phan, care a promis că va repartiza câțiva călugări la locul cu pricina. Sursă: news.sky.com

*

Unei vaci i s-au aprins copitele după pompierii australieni. La nici 24 de ore după ce tulumbagii de la stația St. Marys au preluat-o dintr-un centru comercial din Caddens, năbădăioasa rumegătoare a rămas înțepenită, într-o baltă de nămol, pe terenul unde ar fi trebuit să stea liniștită până la sosirea stăpânului. De data aceasta, de intervenție s-au ocupat pompierii de la stația Ropes Crossing. Aceștia au folosit un furtun pe post de lasou pentru a scoate vaca din noroi. Ulterior, îngrijorați de incapacitatea de a sta în picioare a rumegătoarei, aceștia au stat cu dumneaei până și-a revenit din agonie. Ce convenabil, vaco, nu-i așa? Mai ales după ce, în 2022, celebrul Calendar al Pompierilor Australieni a avut o ediție specială cu animăluțe…Dacă are vreo importanță, încă nu a fost găsit proprietarul vacii. Sursă: fire.nsw.gov.au

*

Ce faci cu părul după ce te tunzi sau razi? Nu, nu părul de jos, ci ăla de sus. La inițiativa unui ONG, coaforii din Belgia reciclează părul rămas în urma clienților. Prin intermediul programului Hair Recycle, rămășițele de podoabă capilară sunt introduse într-un aparat care le transformă în baloți capabili să absoarbă petrol și hidrocarburi, cu scopul protejării mediului înconjurător. Potrivit lui Patrick Janssen, unul dintre fondatorii proiectului, un kilogram de păr ar putea absorbi aproximativ 7 sau 8 litri de petrol și hidrocarburi. Dacă baloții construiți din acest material inedit sunt amplasați în canalizări, ar putea opri factorii poluați să ajungă în râuri. Sursă: reuters.com

*

Un bărbat a fost arestat pe aeroportul din München din cauza conținutului valizei sale. Ce să fi avut acolo, oare? Droguri, bijuterii, bani nedeclarați sau zacuscă? Individul avea o geantă de lux, lungă de aproximativ un metru, încă neprelucrată de către o croitoreasă. Știi și tu accesoriul acesta viu, se numește aligator, probabil l-ai văzut la televizor, pe Animal Planet. Cică pe piața neagră ar putea aduce câștiguri cuprinse între 75.000 și 1.4 milioane de dolari. Să fie vorba, de fapt, despre o nouă modă? A spus trendul câinilor în poșetă și a venit vremea reptilelor în valiză? Sursă: insider.com

*

Un câștigător la loteria din China și-a revendicat premiul îmbrăcat la costum. Nu, nu la patru ace, ci deghizat într-un personaj din desene animate. Mai exact, puiul a fost alegerea proaspătului milionar. La prima vedere, ai spune că toți bogătașii sunt excentrici. Ei bine, bărbatul și-a dorit, de fapt, să-și ascundă identitatea față de familia sa pentru a nu încuraja lenea. Identificat de presa locală doar prin pseudonimul Li, omului nostru parcă i-a șoptit o păsărică rețeta îmbogățirii peste noapte. Acesta a cumpărat 40 de bilete la loterie și a stabilit pentru fiecare aceeași combinație de numere. Un astfel de bilet a costat 80 de yuani, adică aproximativ 11 dolari și a dus la un câștig de 5.48 milioane de yuani, adică proximativ 750.000 dolari. Dacă faci un calcul și nu suferi un infarct, vei sesiza că totalul este de aproximativ…30.1 milioane de dolari! Trage aer în piept, căci Li a plecat acasă sau unde a vrut el cu doar 23.4 milioane de dolari, căci are inimă și a redirecționat câțiva bănuți spre ONG-uri, iar statul și-a luat și el partea. În cele din urmă, perseverența este plătită. Li a mai jucat la loterie și cu alte ocazii, însă a câștigat doar sume mici. Sursă: localtodaynews.com

*

Alexander Tominsky, un tânăr în vârstă de 31 de ani din Philadelphia, a mâncat câte un pui rotisat, în fiecare zi, timp de 40 de zile consecutive. Bărbatul și-a documentat aventura culinară pe Twitter. Astfel,de la 400 de urmăritori, cât avea inițial, a ajuns la peste 40000. Motivația din spatele nebuniei este cât se poate de nobilă. Bărbatul a declarat că a simțit nevoia să facă ceva care îi provoacă durere pentru a-i face pe alții să zâmbească. Primii pui rotisați au fost o plăcere devorabilă în aproximativ 20 de minute. Treptat, au început să apară crampele și balonarea. Astfel, puiul a devenit unica masă a zilei, consumată în aproximativ 2 ore. În urma neobișnuitei diete, bărbatul a pierdut peste 7 kilograme. Sursă: news24.com

*

Cine a spus că a 88-a oară nu e cu noroc? Regele Playboy (nu, nu Hugh Hefner, odihnească-se în pace, ci un june fermier, în vârstă de 61 de ani), pe numele său Kaan, se va recăsători cu cea de-a 86-a soție. Chiar dacă prima căsnicie a celor doi îndrăgostiți a durat doar o lună, după o lungă perioadă în care a fost separat de aleasa inimii, bărbatul și-a dat seama, în cele din urmă, alături de cine vrea să își petreacă restul zilelor. Kaan și-a început aventura maritală la vârsta de 14 ani. Nu se știe exact câți copii au rezultat în urma celor 87 de căsnicii. Nehotărât sau asumat? Bărbatul consideră că decât să comită o imoralitate, e mai bine să se însoare cu femeia dorită. Dacă te întrebi ce face de îi merge atât de bine când vine vorba despre amor, ei bine, bărbatul spune că refuză să se joace cu emoțiile partenerelor. Sursă: malaymail.com

*

Un cercetător britanic, expert în igienă, sugerează că nu este necesar să faci duș în fiecare zi. De fapt, cică nu trebuie să te speli deloc dacă vrei să-ți menții microbiomul. Profesorul Sally Bloomfield de la London School of Hygiene and Tropical Medicine consideră că dușul e doar o normă socială unanim acceptată și că spălarea execesivă elimină microorganismele benefice care trăiesc la nivelul pielii. Ba mai mult, cică igiena nu ar avea nicio legătură cu prevenirea bolilor, ci doar a mirosurilor care, de fapt, nu pun viața în pericol. Hmm…poate nu amenință existența emițătorului, nu știu ce să spun despre receptori…În ciuda opiniilor sale, omul de știință continuă să facă baie în fiecare zi. Sursă: dailymail.co.uk

*

Dacă ai pus vreo secundă la îndoilală capacitatea de judecată a cercetătorului britanic anterior menționat, află că Mr. Haji, cel mai murdar om din lume, în vârstă de 94 de ani, a dat colțul. Culmea e că, în urmă cu câteva luni, după 60 de ani de economie la apă și săpun, își încălcase principiile și făcuse baie, la cererea insistentă a vecinilor. Sursă: dailymail.co.uk

*

În vreme ce tu probabil că n-o să reușești să numeri până la 6931 fără să uiți, de cel puțin trei ori, numărul abia rostit, George Scholey, un britanic în vârstă de 20 de ani, a rezolvat fix atâtea bucăți de cub Rubik. Chiar dacă pozna sa l-a băgat în Guinness World Record, tânărul a fost dezamăgit că nu a reușit să atingă targetul pe care și l-a propus, adică 7000. Vezi unde poți ajunge în viață dacă nu ai o iubită care să se joace cu tine de-a mama și de-a tata? Sursă: upi.com

*

Dacă ți s-a deschis apetitul pentru năzdrăvănii și vrei să deții recordul pentru lucruri omenești, nu supranaturale, poate o să te inspire Heinrich de Villiers, un bărbat originar din Africa de Sud, expat în Australia. Cu susținerea fratelui și a unui prieten, acesta a vizitat, în perioada 10 – 11 februarie, 78 de puburi, în doar 24 de ore. Recent, specialiștii de la Guinness World Record l-au înștiințat pe individ că este certificat oficial pentru turul celor mai multe taverne într-o singură zi. Deținătorul recordului nu s-a ales cu o comă alcoolică, ci doar cu recunoaștere la nivel mondial, căci, conform regulilor, a consumat aproximativ 125 de milititri din orice tip de băutură a dorit în fiecare loc pe care l-a vizitat. Sursă: upi.com

Sursă imagine reprezentativă: pexels.com

Despre senescență s-au spus multe de-a lungul timpului. Carl G. Jung consindera că Viața începe cu adevărat la 40 de ani, până atunci faci cercetare. Francis Bacon a grăit, cu înțelepciune femeiască, următoarele: Nu voi fi niciodată bătrân. Pentru mine, bătrânețea va avea întodeauna 15 ani în plus față de mine. Gabriel García Márquez a scris, negru pe alb, că Vârsta nu înseamnă cât de bătrân ești, ci cât de bătrân te simți. Dintr-un studiu cerut de U.S. Trust, rezultă că percepția asupra debutului bătrâneții variază în funcție de generație. Astfel, milenialii consideră că bătrânețea începe la 59 de ani, membrii generației X sunt de părere că senectutea se instalează la 65 de ani, iar boomerii și generația tăcută sugerează că nu ești cu adevărat bătrân până nu ai împlinit 73 de ani. Cei mai concludenți în acest sens par a fi cercetătorii de la German Centre of Gerontology. Aceștia au publicat, în revista Psychology and Aging, un studiu din care înțelegem că sentimentul de tinerețe îi protejează pe adulții de vârstă medie și pe seniori de efectele nocive ale stresului.

Da, poate că ești atât de bătrân pe cât te simți, însă, adevărul pe care nu ți-l spune nimeni este că, pe măsură ce înaintezi în vârstă trece timpul, se întâmplă niște lucruri în mintea și în corpul tău. Iată doar câteva dintre ele:

• Mahmureala ține 3 zile lucrătoare. Nici dacă ai dosar cu șină nu scapi mai repede. Nu contează dacă ai băut o sticlă, un pahar, o guriță de vin sau doar ai inhalat respirația cuiva care a consumat îndrăgita băutură de struguri. Cert e că, dacă te afli sub același acoperiș cu un strop de alcool și sari peste ora obișnuită de culcare, vei plăti cu capul.

• În fiecare geantă și sertar ai câte un balsam cu extract de gălbenele și propolis, pentru că nu știi niciodată când îți bușești epiderma. Mamaie ți-a zis, la un moment dat, că preparatul ăsta are acțiune cicatrizantă, emolientă, antiinflamatoare și antiseptică. Pe scurt, vindecă orice rană superficială. Nu, nu are efect asupra inimilor frânte, căci acelea au fost produse în urma unor accidentări serioase.

• Când curierul îți livrează mâncare și îți dai seama că nu ai mărunt disponibil pentru a-i da bacșiș, îi oferi un fruct sau un baton cu fibre. Hai să fim sinceri, bucuria unui bacșiș de 5 – 10 lei ține aproximativ un minut, însă evacuarea lină a prânzului este neprețuită și îți schimbă în bine perspectiva asupra întregii zile.

• Nu ai cine știe ce avere, dar tot trebuie să le lași copiilor o moștenire. De aceea, urmezi tradiția familiei și investești emoțional în punga cu pungi.

• Răsfoiești cu interes cataloagele cu oferte ale hipermarketurilor. Ba chiar le iei în serios și faci însemnări cu pixul pe ele, deoarece vrei să profiți de promoțiile la hârtie igienică, detergent, șampon și lapte. Te deranjează când mergi degeaba până la magazin și descoperi că, de fapt, nici măcar nu există la raft produsele pe care le cauți. Angajații le păstrează, cu siguranță, pentru rudele lor…

• S-a schimbat modul în care te raportezi la siluetă. Dacă odinioară covrigii și chipsurile erau gustarea ta preferată, acum, alunele de pădure au prioritate, însă în cantități moderate. Știi de pe Instagram că au conținut caloric mare așa că te rezumi la porția recomandată de către specialiști, adică 12 bucăți delicioase, însă nu mai mult de 3 ori pe săptămâna. Așa te bucuri de gust, dar și de beneficiile pe care le conferă organismului: reglarea tranzitului intestinal, gestionarea greutății și reducerea valorii colesterolului.

• Intri în casă la ora la care, în urmă puțin timp, obișnuiai să ieși. Părăsești conforul apartamentului doar dacă e necesar să oprești vreo petrecere sau să-l atenționezi pe vecinul că te-a inundat.

• Te entuziasmează achizițiile practice: tigaie, cratiță, aspirator, mop cu aburi, difuzor de armoaterapie, mașină de făcut pâine etc.

• Nu mai colecționezi capace de bere, ci uleiuri esențiale. Ai început timid, cu cel de lavandă, probabil. Treptat, după ce ai le-ai studiat un pic, ai descoperit combinații inedite cu efect calmant, antistres sau care îți favorizează experiența dulce a unui somn ușor.

• S-a mărit numărul produselor de îngrijire pe care le ai pe noptieră. Pe lângă dermato-cosmeticele luxuriante, ai strecurat, totuși, câteva uleiuri organice pentru uz cosmetic (ulei de shea sau ulei de macadamia) și creme pe care le folosea bunica, spre exemplu balsam cu extract de sânziene. Până la urmă, adevărata frumusețe are la bază rețete tradiționale. Dacă ele sunt culese nu doar din România, ci și din Burkina Faso, Australia, Brazilia sau Hawaii, cu atât mai bine.

• Ai o magazin naturist preferat de unde, în zilele de salariu, te aprovizionezi cu ceaiuri, suplimente alimentare, mirodenii sau dulciuri fără gluten etc. Comanzi online pentru ca, ulterior, să nu existe riscul ca greutatea achizițiilor făcute să-ți forțeze vreun mușchi. Îți iei, preventiv, ulei de arnică. Știi de la un tătăiță, pe care l-ai cunoscut, demult, într-o stație de autobuz, că trucul ăsta e bun în caz de dureri musculare.

• Te enervează adolsecenții. Sunt lipsiți de respect și gălăgioși. În plus, e necesar să te documentezi un pic pe internet ca să înțelegi la ce se referă: Valorant, Fortnite, cringe sunt doar câteva dintre bizareriile pe care le tot pronunță. Pe lângă asta, tinerii din ziua de azi sunt uriași. Oare ce mănâncă?

• Toată lumea are TikTok. Ți-ai instalat și tu aplicația, din curiozitate. Pe lângă faptul că nu ai înțeles cum se folosește, te-a zăpăcit balamucul de acolo. Ai dezinstalat-o și te-ai întors la integramele tale.

• Acorzi mai mult timp igienei dentare. După ce ai văzut costurile fizice, emoționale și financiare ale unei plombe, ai înțeles cât de important e să ai grijă de dinți și gingii.

• Mergi la doctor nu doar când o anumită parte a corpului doare, își schimbă culoarea sau cade, ci mergi pur și simplu pentru că ai înțeles, în sfârșit, că prevenția e cel mai bun tratament.

• Formula de adresare pe care o auzi tot mai des este doamnă sau domnule. Te uiți în stânga, te uiți în dreapta și, din păcate, constați că nu mai e nimeni în afară de tine și interlocutor.

• Emiți, uneori, niște doze de înțelepciune care te surprind chiar și pe tine. Ți-au folosit la ceva citatele alea de pe Facebook.

• În sezonul rece, când le privești pe domnișoarele care ies la plimbare în geci scurte și subțiri, parcă simți un curent la șale, chiar dacă porți un body pe sub straturile de haine ți-ai băgat maioul în chiloțeii de gospodină.

• Îți place să scrii tot felul de texte: recenzii, reclamații, liste de cumpărături, reclamații, păreri nesolicitate în social media, reclamații, reclamații și reclamații.

• Nu mai pleci în excursii făcute pe genunchi și eviți să dormi la cort. Preferi vacanțele planificate și hotelurile care au cel puțin 3 stele. Confortul a devenit esențial atunci când vine vorba despre concediu. Nu mai ai 21 de ani să dormi cu capul pe o piatră și să scapi, ulterior, fără ședințe de acupunctură și kinetoterapie.

Sursă imagine reprezentativă: freepick.com.

*

Un tânăr de la “facultatea” Regina Coeli din Roma doarme fără oprire de 4 luni. Pakistanezul, în vârstă de 28 de ani, a fost echipat cu scutec și cateter pentru a putea fi menținut în viață. Poreclit Simulatorul de către ceilalți deținuți colegi, acesta a intrat într-o stare vegetativă și, după cum sugerează un mediator cultural, ar putea fi vorba despre sindromul resemnării. Mai exact, este o afecțiune misterioasă, des întâlnită în rândul refugiaților care aleg somnul ca mecanism de apărare pentru a face față terorii prin care trec. Sursă: unionesarda.it

*

Gazele intestinale ard buzunarele fermierilor. Nu, sărmanii crescători de animale nu-și dau aere mai mult decât e cazul. Vacile și oile lor sunt bio, dar nu eco-friendly. Așa că, prim-ministrul neozeelandez, Jacinda Ardern, alături de 3 dintre miniștri săi, au anunțat planul guvernului de a impune impozitarea metanului emis prin flatulențele animalelor și a protoxidului de azot eliminat prin urina necuvântătoarelor producătoare de carne. Ideea a pornit de la faptul că emisiile de gaze cu efect de seră ale animalelor crescute în fermele din Noua Zeelandă reprezintă una dintre cele mai mari probleme de mediu ale țării. De aceea, până în anul 2025, fermierii care ajung să aibă o cireadă considerabilă și o anumită capacitate de utilizare a îngrășământului natural, vor fi responsabili cu plata unei taxe. Aceasta se va actualiza periodic, în funcție de măsura în care țara își va îndeplini promisiunea internațională de a reduce metanul produs în fermele de animale cu 10% până în 2030 și cu 47% până în 2050, față de nivelul măsurat în 2017. Proiectul de lege va fi lansat la începutul anului viitor. Membrii asociațiilor și grupurilor de fermieri au timp, până la jumătatea lunii noiembrie 2022, să vină cu propuneri în acest sens. Sursă: euronews.com

*

Woo May Hoe, în vârstă de 52 de ani, și cu doar 50 de capete de acuzare din partea procurorilor din Singapore, a mâncat rahat, la figurat, despre faptul că ar fi întruchiparea unei zeițe indiene. Așa a strâns în jurul ei adepți cărora le-a cerut sume mari de bani sub promisiuni false, precum că va construi un templu sau că va cumpăra vaci pe care le va dona pentru a-i ajuta la vindecarea anumitor boli. Astfel, din 2012 până în 2020, femeia ar fi strâns milioane de dolari. Ocazional, a mai scos câte un dinte cu patentul. La cererea ei, unii adepți s-au supus unor pedepse înjositoare și au acceptat să mănânce rahat, la propriu. Sursă: hindustannewshub.com

*

Românii noștri nu fac nimic notabil? Ba da! Un tânăr de 23 de ani, care a băut un pic cam mult, a fost tras pe dreapta de către polițiștii sibieni. Până aici, nimic deosebit. Ulterior, flăcăul a furat mașina poliției din parcarea Biroului Rutier Sibiu. Lucrurile încep să devină interesante, nu-i așa? Așadar, tânărul a plecat la plimbare cu Dusterul și a cerut actele mai multor participanți la trafic. Da, a dat și amenzi. La un moment dat, un șofer și-a dat seama că are de-a face cu un impostor și a alertat adevărata poliție. Faptul că inițial a fost prins conducând un autoturism neînmatriculat a prezentat cea mai mică problemă a rebelului nostru. Tânărul a fost dus la o unitate medicală pentru efectuarea analizelor de sânge (oare o avea deficit de hormoni tiroidieni? Nu de alta, dar am citit undeva că hipotiroida ar cauza tulburări de comportament.), apoi a revenit la Biroul Rutier Sibiu, de data asta nu pentru o tură cu mașina, ci pentru întocmirea actelor în vederea cercetării penale. A, da! Între timp, cică s-ar fi cinstit cu o bere și ar fi jucat la păcănele cu mita luată în urma raziei rutiere. Sursă: ziare.com

Sursă imagine reprezentativă: pexels.com