Anul ăsta ai terminat o facultate. Tu și încă vreo 100.000 de indivizi. Felicitări! Dacă mirosurile de la Mc` și KFC îți provoacă stări de vomă și nu ai veleități de model pentru videochat, ai cam pus-o, deoarece nici măcar în Capitală nu umblă câinii cu contracte de muncă în coadă. Nu te ajută cu nimic faptul că ai un IQ peste medie și nici că ai fost de 10 în facultate. Nici dacă ai un master nu se schimbă situația. În majoritatea cazurilor nu se schimbă nimic nici dacă vorbești fluent engleză, rusă, arabă, mandarină și cinci dialecte extraterestre (pardon, extratereștri vorbesc engleza).
Pe toată durata studiilor ai mâncat pâinea părinților tăi. Ai băut, fumat, petrecut și alte alea pe banii lor. Știi că e cam penibil să le mai ceri și acum bani pentru tampoane sau prezervative, dar n-ai încotro, căci absolvirea unei facultăți nu-ți asigură un job așa cum vizualizai în fanteziile tale erotice. Ești în pragul disperării, iar angajatorii simt asta și profită de tine în fel și chip. Așa te trezești că primești prin e-mail task-uri de la angajatori care vor să stoarcă idei de la tine, dar nici măcar nu s-au obosit să pună pe cineva să te sune, darămite să te cheme la o întrevedere. Tot așa ajungi să sari dintr-o plantație în alta, adică din internship în internship, visând și sperând că cineva o să te vrea contracost.
Visezi că diplomele pe care le ai îți vor folosi cândva. Contemplezi la asta cât timp împarți pliante, iar mamele deconectate de la realitate își avertizeaza progeniturile “Așa o să ajungi dacă nu te pui cu burta pe carte!”. Te doare un pic suflețelul când te gândești că ți-ai tocit coatele prin facultate și ți-ai pierdut nopțile învățând, nu petrecând, iar acum diplomele ți se răsucesc în mapă și tu îngheți sau faci insolație (în funcție de sezon) pe străzi.
Munca nu e rușinoasă. Cică e brățară de aur, dar nu o poți amaneta. Cică te și înnobilează. Așa e. Te simți aristocrat când angajatorul tău, un țăran cu mai puține studii decât tine, îți propune un contract de muncă pe două ore, când tu, de fapt, ar trebui să lucrezi vreo nouă și să mai stai și peste program. Trebuie să știi că el, zeul suprem al afacerilor, îți face contract de muncă pe timp redus, deoarece se gândește la tine. Nu vrea ca Statul cel malefic să dea bani bisericii din munca ta. Nu te gândi că se ferește de taxe, ci doar nu vrea să te fure altcineva în afară de el.
Desigur, dacă ai renunțat la ideea de a schimba lumea și de a avea un job creativ, poți oricând să lucrezi într-un call-center, unde să te înjure concetățenii și indivizii de peste mări și țări. Dacă nu-ți plac oamenii și nu vrei să-ți faci vreodată o relație, poți să fii QA tester, adică să-ți închipui că e distractiv să cauți bug-uri în jocuri și să-ți mai iei și acasă material de studiu.
Chiar și așa, se poartă underemploymentul, adică absolvenții de facultate le iau joburile celor cu studii medii. Cam zece ani o să mai țină treaba asta, căci prin 2025 nu vor mai fi 50% dintre joburile existente. Nu vreau să te apuce inima, așa că nu fac mai multe dezvăluiri. Spun doar că cei care la locul de muncă vorbesc mult la telefon, vând cărți, transportă marfă și procesează comenzi, ar trebui să se reprofileze.
Potrivit ANOFM, la finalul lui iunie, numărul total de șomeri, la nivel național, a fost de 446.703 persoane, dintre care 4,81% au studii superioare. A, da, șomajul e în creștere, unii lucrează fără contract de muncă și alții sunt prea leneși pentru a solicita ajutor de șomaj. Prin urmare, cine poate spune cu certitudine câți absolveți stau degeaba acasă?
E greu să-ți găsești un loc de muncă. Ai ajuns să mergi la interviul de angajare ca la magazinul de pâine. Nu mai ai emoții și știi sigur cum va decurge conversația. Aceleași întrebări idioate la care trebuie să răspunzi cum trebuie, nu cum vrei:
Î: De ce vrei să lucrezi la noi?
R: Alții nu fac angajări.
Î: Unde te vezi peste trei ani?
R: Ocupând funcția ta.
Î: Ce te motivează cel mai mult la locul de muncă?
R: Foamea.
Î: Ce faci în timpul liber?
R: Merg în cluburi dubioase și petrec până în zori.
Î: Ce calități ai?
R: Am o rezistență foarte buna la alcool. De asemenea, funcționez foarte bine chiar și când sunt mahmură.
Î: De ce ai renunțat la ultimul loc de muncă?
R: Șeful era un bulangiu analfabet, iar colegii niște putori proaste.
Î: Ce calități ți-ai dori să aibă șeful tău?
R: Să aibă șapte ani de acasă și să nu mă frece la icre.
Î: Văd că nu prea ai experiență. De ce?
R: Știai că n-am experiență atunci când m-ai invitat la intreviu. De ce m-ai chemat dacă nu-ți convine experiența mea?
Chiar și așa, nu-ți pierde speranța. Poate încă nu s-a inventat jobul potrivit pentru tine. Poate că trebuie să-l inventezi tu. Îndrăznește mai des, caută oameni de acțiune și nu te apuca de droguri!
Other Articles
Parcul Patriotic sau varianta rusească a Disneylandului
foarte tare articolul !! reda o realitate pe care am trait-o sau inca o traim multi dintre noi, intr-un stil fidel si deloc voalat 🙂
Mulțumesc pentru apreciere! Ideal ar fi să luăm atitudine față de acest episod, însă viața nu ne permite întotdeauna acest lux. Putem doar să facem haz de necaz și din când în când să lăsăm cu gura căscată un potențial angajator.
[…] Duduia Magda scrie într-un articol despre drama absolvenţilor de facultăţi care nu prea reuşesc să-şi găsească locuri de muncă conforme cu diploma obţinută, atunci când e obţinută „pe bune” şi nu de pe la „fabricile” de diplome. […]