Câte lucruri încap într-o sacoșă? Păi, încap destule: nelipsita carte, telefonul, portofelul, agenda, parfumul preferat, termosul cu ceai sau cafea și, bineînțeles, cumpărăturile pe care le faci aproape în fiecare zi. Dacă sacoșa este într-adevăr bună, în ea intră și lucruri mult mai mari. Spre exemplu, dacă e cusută în Atelierul de Pânză, intră o poveste despre cum să ai grijă de mediu, să crezi în potențialul unor oameni și să-i ajuți să se integreze într-o societate în care uneori sunt uitați.
Am ajuns pe strada Sarmizegetusa odată cu ploaia. M-am autoinvitat în Atelierul de Pânză, iar Gabriela Țicu, marketing manager la Asociația ViitorPlus, a avut amabilitatea să-și facă timp pentru a-mi povesti despre sacoșe prietenoase cu mediul, dezvoltare durabilă și integrarea pe piața muncii a unor persoane cu dizabilități.
Vizita mea a început cu turul atelierului. Ghidată de către Gabriela, le-am descoperit la lucru pe câteva dintre angajate. Maestra croitoreasă, doamna Rodica, aflată în echipă încă de la apariția primei sacoșe, coordonează partea de producție și știe rostul tuturor produselor. Am surprins-o la masa de lucru, alături de o colegă, în timp ce pregăteau împreună un material. Într-o altă încăpere, bucăți de bumbac se transformă în sacoșe, ghidate de mișcări rapide ale mâinilor a trei doamne, sub acele mașinilor de cusut. În rafturi sunt sacoșe. Pe lângă rafturi sunt munți de sacoșe. Doi pereți găzduiesc mici expoziții de sacoșe. Da, sacoșe peste tot, cu imprimeuri felurite, cu burduf sau fără, cu arici sau nu. Înainte de a ieși din atelier am văzut la lucru o a șasea doamnă, care rânduia frumos alte sacoșe. După turul prin atelier, Gabriela m-a invitat în birou, ne-am așezat pe o canapea și mi-a povestit pe îndelete despre Atelierul de Pânză.
Duduia Magda (D.M.): Prin ce se deosebește o afacere socială de una obișnuită?
Gabriela Țicu (G.Ț.): O să povestesc cum am început noi și cum ne-am dat seama ulterior că facem economie socială.
În 2009, când am început să facem Atelierul de Pânză și Recicleta, căci și Recicleta este asemenătoare, tot ce am vrut a fost să implementăm proiecte care respectă principiile dezvoltării durabile, adică să îmbinăm într-un mod armonios partea de mediu cu sfera socială, dar să găsim și resurse pentru a autofinanța proiectele. Respectând aceste principii am clădit ideea proiectului Atelierul de Pânză.
Ne-am dat seama cât de mare era problema cu pungile din plastic. În perioada aceea venise o statistică de la Ministerul Mediului, din care rezulta că în România se consumă anual cinci miliarde de pungi de plastic, asta însemna undeva la 256 pungi per locuitor, și, din păcate, se foloseau cam 20 de minute. Am vrut să venim cu o alternativă la punga de plastic și ne-am gândit la sacoșa de pânză. Respectând principiile de care spuneam înainte, am implicat sfera socială, pentru că o parte dintre doamnele din atelier sunt persoane cu dizabilități sau din grupuri vulnerabile, și am făcut și partea de autosusținere financiară, pentru că am început să vindem sacoșele către persoane fizice, dar mai ales către companii, care le folosesc la evenimente sau pentru a le oferi cadou angajaților și partenerilor.
Ulterior a început să se vorbească despre economia socială și ne-am dat seama că noi bifăm această parte. Avem persoane cu probleme în atelier, cărora le asigurăm un loc de muncă, dar și oferim pe piață un produs care vine să rezolve o problemă.
Ca să răspund, pe scurt, prin ce se deosebesc proiectele sociale sau proiectul nostru față de alte afaceri: obiectivul nostru nu este de a face profit, obiectivul principal este de a rezolva niște probleme din societate, să ajutăm niște persoane să aibă un loc de muncă pentru că, în România, rata de șomaj a persoanelor cu dizabilități este de 90 %, față de o rată a șomajului de 45%, în Europa. Pe lângă faptul că rezolvăm o problemă socială avem și această alternativă de mediu – sacoșa de pânză.
În momentul în care o întreprindere socială, cum este a noastră, deținută de un ONG, face profit, un profit destul de mic, el se reinvestește în proiect, nu merge către o persoană, sub formă de dividente, ca la o afacere clasică. Banii sunt reinvestiți în proiect, pentru a-l crește și pentru a rezolva problemă socială și de mediu din ce în ce mai bine, cu rezultate din ce în ce mai bune.
D.M.: Cum se integrează afacerile sociale pe piața din România?
G.Ț.: Se integrează destul de greu. Fiecare ONG, fiecare întreprindere trebuie să-și găsească resursele singură, neavând facilități de la stat. Ar putea fi un avantaj competitiv, deși e foarte puțin cunoscut, dar încercăm să-l facem din ce în ce mai cunoscut. Ar fi conceptul acesta ca marile companii să achiziționeze de la unități protejate. Unitățile protejate sunt autorizate special de Ministerul Muncii și atestă că minimum 30% dintre angajații din cadrul ei sunt persoane cu dizabilități. Companiile pot achiziționa produse de la unitățile protejate, în locul achitării unei taxe la stat. Practic, companiile care nu au angajat persoane cu dizabilități sunt obligate să plătească taxa de handicap. În loc să dea acești bani statului, companiile pot alege să cumpere direct de la unitățile protejate și să susțină direct salariile unor persoane cu dizabilități, astfel banii nu mai trec pe la stat, pentru ca mai apoi să fie redirecționați.
D.M.: În ce a constat prima finanțare a Atelierului de Pânză?
G.Ț.: Prima finanțare a fost de la The Body Shop Foundation, care, în prezent, nu mai există la noi. La momentul respectiv am primit o finanțare de 5000 de dolari, care ne-a permis să achiziționăm trei mașini de cusut second hand și să avem fonduri pentru primele luni de salariu, până am început să producem, să ne găsim clienți și să vindem din sacoșe. Ulterior au mai apărut și alte finanțări.
D.M.: La cât timp după finanțare a apărut prima sacoșă?
G.Ț.: Nu a durat foarte mult, deoarece noi deja făcusem planul de afacere. A fost o chestiune de două sau trei luni, până am găsit persoanele potrivite care să lucreze în atelier. Spre exemplu, doamna Rodica e cu noi de la început și ne-a ajutat să facem sacoșele, le-a și instruit pe fete cum să le coasă.
D.M.: Cine a cusut prima sacoșă?
G.Ț.: Bănuiesc că a cusut-o doamna Rodica.
D.M.: La cine a ajuns?
G.Ț.: Cred că am păstrat-o și o avem în depozit. Era făcută dintr-un un material puțin diferit față de ceea ce avem acum, dar tot bumbac 100% natural.
Iar primele sacoșe țin minte că le-am dat unui magazin care se numea Natural Paris. Era un magazin de cosmetice bio, care le-a cumpărat pentru a le da clientelor în locul pungilor de hârtie.
D.M.: Câte sacoșe au fost realizare din 2009 și până în prezent?
G.Ț.: Am depășit suta de mii anul acesta, dar nu știu să spun exact. Trebuie să facem un bilanț. O dată la șase luni facem bilanțul.
D.M.: În ce contexte ale vietii cotidiene poate fi purtată o sacoșă?
G.Ț.: În primul rând, la cumpărături, pentru că asta ne-am și dorit, să înlocuiască punga de plastic. Sacoșele noastre au baretele acelea lungi, ca să poată fi purtate ușor, pe umăr, nu doar cu cumpărăturile, ci și pe post de gentuțe. Plus că sunt puțin mai trendy decât pungile clasice.
D.M.: De ce ar trebui sa folosim sacoșe de panzâ în locul celor din plastic?
G.Ț.: Pentru că ne dorim să respectăm principiul reutilizării. Din moment ce planeta noatră este în starea pe care majoritatea o știm, adică ne consumăm resursele într-un an de zile. În mod normal, ar trebui să fim atenți să consumăm proporțional cu ceea ce ne poate oferi natura, cu ritmul natural de creștere al ecosistemelor, numai că noi ajungem în fiecare an, undeva prin luna august, să ne terminăm resursele aferente nouă și să consumăm din resursele generațiilor viitoare.
Pentru că a proteja mediul înseamnă, în primul rând, a reduce consumul de plastic, care reduce consumul de petrol, prin utilizarea unei sacoșe care poate fi luată la cumpărături ani și ani la rând. Eu încă mai folosesc o sacoșă din 2009 și este într-o stare foarte bună.
Reciclarea trebuie să fie ultima instanță a unui produs. Nu trebuie să ne gândim că ne-am luat pungă din plastic sau sticlă din plastic și apoi o punem la reciclat. Mai degrabă trebuie să încercăm să folosim produse pe care le putem reutiliza o perioadă îndelungată de timp.
D.M.: Ce alte produse mai sunt realizate în Atelierul de Pânză?
G.Ț.: Pe lângă sacoșele din bumbac 100% mai facem și diferite produse din materiale textile reutilizate, pentru a respecta principiul reutilizării. Avem câțiva colaboratori, firme de confecții și magazine care vând produse textile, de la care rămân materiale, fie după procesul de producție, fie bucățele nevândute în magazin. În loc să le trimită la groapa de gunoi, le preluăm noi și le transformăm în diferite produse în funcție de ce ne solicită clienții pentru diferite evenimente sau în funcție de ce considerăm că e necesar pe piață și ce inspirație au doamnele din atelier. Astfel, ele pot transforma niște materiale textile în portfarduri, gentuțe, sacoșele, săculeți, penare, huse sau geanți pentru laptopt, fețe de pernă, au făcut și pălăriuțe la un moment dat, depinde foarte mult și de cum se pretează materialul.
D.M.: Ce materiale sunt folosite în atelier?
G.Ț.: Folosim bumbac 100% natural pentru sacoșele noastre, gama de bază, și pentru celelalte folosim materiale textile, tot din bumbac.
D.M.: Ce tehnici sunt folosite pentru imprimarea produselor?
G.Ț.: Pentru cele din bumbac folosim serigrafia. Depinde foarte mult și ce complexitate are modelul. Mai folosim transferul termic. Dacă clienții vor un imprimeu mai complex, spre o exemplu o fotografie, folosim transferul termic. Putem realiza această tehnică în atelierul nostru, deoarece avem o presă termică.
D.M.: Cine vine cu ideea imprimeurilor?
G.Ț.: Aici ne-ar prinde bine ajutorul voluntarilor. Majoritatea imprimeurilor sunt făcute de către voluntari, fie că sunt artiști cunoscuți, fie că sunt persoane cu talent la desen care au vrut să ne ajute sau persoane care pot face grafică pe calculator. Spre exemplu, macii nu au fost desenați de mână, ci pe calculator. În prezent avem o voluntară care pictează cu culori de apă. Am vrea ca în următoarele luni să scoatem și astfel de modele, pe care să le imprimăm prin tehnica transferului termic. În cazul sacoșelor comandate de către companii, vin acestea cu imprimeurile lor.
D.M.: Câte persoane lucrează în cadrul Atelierului de Pânză?
G.Ț.: Cu totul, inclusiv cei care se ocupă de livrări, sunt 12 persoane, patru sunt doamne cu dizabilități, fiecare lucrând în funcție de cum îi permite gradul de handicap, și mai sunt alte trei persoane din alte grupuri vulnerabile și ceilalți angajați.
D.M.: Ce înseamnă pentru aceste persoane lucrul în Atelier?
G.Ț.: O să dau exemplul doamnei Bauer. Doamna Bauer are o semipareză pe partea dreapta, iar înaintea accidentului vascular care i-a provocat semipareza era croitoreasa. A crezut că n-o să mai poată lucra niciodată în domeniu, ci doar o să stea acasă, să aibă o pensie de handicap și că n-o să mai facă nimic. Dumneaei vine la evenimentele noastre, unde ne ajută să vindem sacoșele, vine în atelier și face diferite activități, spre exemplu se ocupă de etichetele din carton reciclat, unde spunem povestea atelierului, și le leagă cu o sfoară, provenită din resturile de la croit, de sacoșele din pânză. Ne-a spus că-i place foarte mult că iese în lume și se simte utilă, nu simte că are un handicap, nu simte că ceilalți din atelier sau de la evenimente o privesc într-un mod diferit, ci o privesc ca pe orice persoană. O ajută foarte mult psihic, dar și financiar, pe lângă pensia de handicap.
D.M.: De unde se inspiră angajatele Atelierului de Pânză în cazul produselor realizate din materiale textile reutilizate ?
G.Ț.: Creațiile sunt pur și simplu la libera imaginație. Am mai făcut și noi research, am văzut ce alte produse există mai ales în străinătate. Sunt și câteva modele standard, dar ele sunt respectate în funcție de cum o permite bucata de material.
D.M.: Ce impact a avut trecerea de la Sacosa de Panza la Atelierul de Panza asupra conceptului pe care îl promovați?
G.Ț.: Trecerea a fost destul de lină. O bună bucată de timp am păstrat și pagina de Facebook Sacoșa de pânză, iar site-ul redicreționa către Atelierul de Pânză. Cred că a fost ușor de identificat că suntem tot noi. În plus, am fost Sacoșa de pânză doar în primii doi ani, din 2011 suntem Atelierul de Pânză. A fost o trecere naturală. Sacoșa de pânză nu se mai potrivea conceptului pentru că ne ocupam și de alte tipuri de produse.
D.M.: Ce schimbări în bine a produs Atelierul de Pânză încă de la prima sacoșă și până în prezent?
G.Ț.: Ar fi partea de educație și promovare a sacoșelor reutilizabile. Mai sunt și cele 21 de persoane cărora le-am oferit un loc de muncă. O parte dintre ele sunt alături de noi de ani buni.
D.M.: Care a fost cea mai mare dificultate pe care a întâmpinat-o Atelierul de Pânză?
G.Ț.: Sunt perioade în care comenzile sunt foarte scăzute. Pentru a avea atelierul funcțional trebuie să ne asigurăm că în fiecare lună producem în jur de 2000 de sacoșe sau alte produse similare, care să ne aducă același venit pe care ni l-ar aduce 2000 de sacoșe pe lună. Sunt luni în care, orice am face, nu avem atâtea comenzi. În luna ianuarie și februarie se comandă mai puțin. Mai degrabă avem o provocare în a asigura comenzi constate în aceste luni.
Cea mai mare dificultate a fost să aducem atelierul la pragul de profitabilitate. Suntem la pragul de zero și de puțin peste zero de doi ani, iar atelierul este din 2009. Am încercat să suplinim și să putem merge mai departe prin diferite granturi.
D.M.: Cum poate rezista Atelierul de Pânză dacă are un profit mic?
G.Ț.: Prin accesarea granturilor și, foarte rar, prin mici împrumuturi de la organizația mamă, ViitorPlus. Ulterior imprumutul este înapoiat.
D.M.: Cu ce se mândrește Atelierul de Pânză?
G.Ț.: În primul rând cu rezultatele de pe partea socială. În al doilea rând, cu faptul că suntem o întrepreindere de economie socială care nu a dat faliment, suntem pe piață, funcționăm și sperăm să creștem. Ar mai fi sacoșele pe care le-am produs și partea de educație, prin mesajul pe care l-am promovat către public, adică reutilizarea și reducerea consumului.
D.M.: Cum putem sprijini Atelierul de Pânză?
G.Ț.: Cumpărând produsele noastre, urmărind pagina de Facebook, site-ul, prin abonarea la newsletter, oamenii ar putea să încerce să-și învețe prietenii că este mai bine să reutilizezi decât să reciclezi și atunci ar putea să le dăruiească o sacoșă de la noi, să meargă mai departe, să fie un fel de ecoambasadori și să transmită mesajul nostru. Ar mai fi și posibilitatea susținerii prin completarea formularului 2%, disponibil pe site-ul nostru. Ne-ar mai putea ajuta și pe partea de voluntariat la modele de sacoșe sau susținerea în activitățile care fluctuează la noi și nu avem angajați constanți care să le facă, spre exemplu participarea la târgurile de produse. Am putea avea voluntari care să ne reprezinte în weekenduri, seara sau în timpul zilei când doamnele sunt în atelier, și nu le putem întrerupe munca. Mereu este nevoie de voluntari și pe partea de comunicare, comunicare online, pe partea de PR și scrierea de articole pentru site.
D.M.: Care este principala lecție pe care ați învățat-o de când există Atelierul de Pânză?
G.Ț.: La un prim feeling, cred că partea de lucru cu oamenii cu dizabilități. Este o lume cu care noi nu suntem obișnuiți să avem contact, cel puțin nu în România, pentru că societatea e construită de așa natură încât nu se face ușor accesul la locuri de muncă pentru acești oameni, ca să-i întâlnim la serviciu, să interacționăm cu ei și nici nu-i vedem unde ieșim, la teatru sau la un film. E cumva o lume ținută departe de ochii noștri. Ce-am învățat noi este cum să interacționăm cu ei, cum să le facem oamenilor cu dizabilități accesul în societate și cum să schimbăm mentalitatea celor din jur.
D.M.: De unde pot fi cumparate produsele realizate în atelier?
G.Ț.: De aici, din atelier, se pot comanda pe site și pe facebook și să le trimitem prin curier, le mai avem în magazinele MioBio și în Made for you, un magazin din centrul vechi, și ar mai fi târgurile. Cel mai mare târg la care mergem este Street Delivery.
D.M.: Ce planuri de viitor are Atelierul de Pânză?
G.Ț.: Ne dorim să ne extindem, să ne lărgim linia de producție pentru textilele utilizate, dar în primul și primul rând să menținem locurile de muncă și…să creștem!
Păpușile Norei, dulci și cu personalitate
Primul pom nu se uită niciodată
