De unde sevrajul ăsta de educație? Păi, să merg la școală a fost lucrul pe care am știut să-l fac cel mai bine timp de 17 ani. După ce am terminat masterul, mi-am dat seama că the show must go on. De ce să mă înec în nostalgie când există atâtea oportunități de formare și învățare?

Prin urmare, am ieșit din confortul cursurilor online și mi-am zis să încerc o experiență completă, cu prezență la curs, dialog real și teme! Și-am început căutarea. Oare ce mi s-ar potrivi? Cursul de stilisim face valuri, o să-mi prindă bine data viitoare când voi mai face shopping în Europa (Voluntari) sau la magazinul de lângă bloc. Te rog, nu subestima buticul meu de cartier, căci de aici mi-am luat o little black dress (25 de lei) de stă mâța-n coadă. Până și Coco Chanel mi-ar spune că sunt demnă de coperta Elle. Nici cursul de wedding planner nu sună rău, aș putea organiza nunți pentru pisicile vecinei. Curs de masaj? Hmm…mă pot masa și fără acreditare. Mani-pedi? Bleah, în niciun caz, cine știe peste ce copite îmbăcsite dau! Pe lângă asta, toate cursurile sunt atâââât de scumpe! Vreau să investesc în educația mea, însă îmi place și să mănânc. 

Așa se naște, în mintea mea, un cluster: cultură, dichis, Neagu Djuvara, dezvoltare personală, creativitate, Bucureștii Interbelici, patrimoniu și proiecte sociale. Cu litere mari și bolduite îmi apare Fundația Calea Victoriei care, surpriză, nu se află, fizic, pe Calea Victoriei, ci doar simbolic.

Ce-i drept, cursurile de aici îmi făceau cu ochiul de ceva vreme: artă, istorie, religie, antropologie, design interior, diplomație, filosofie, psihologie etc. Toate tentante, însă timpul îmi permite, momentan, doar unul. Care să fie? Ei bine, fără ezitări am ales Atelierul de Branding.

Mi-a plăcut, în primul rând, descrierea lectorei Cristina Radu. M-a câștigat de la “iubitoare de pisici și de gusturi experimentaliste”. Desigur, au contat și cei peste 15 ani de experiență în marketing. Doar vrem să învățăm de la cei mai buni, nu-i așa? Totodată, m-a atras și programa care îmbină armonios noțiuni teoretice cu studii de caz și exerciții practice.

Așadar, plină de emoții, am așteptat cu drag ziua de 11 septembrie pentru a putea merge, din nou, la școală. Am mers pe același drum pe care-l străbăteam, zilnic, în urmă cu cinci ani, când lucram în mansarda din Rosetti, într-un mic atelier foto. Pe vremea aia, ca oricare altă artistă neînțeleasă de viață, stăteam într-o cămăruță de doi pe doi, prelucram și editam fotografii de epocă. Știam că pot mai mult, dar acolo erau oameni faini, iar programul de lucru îmi permitea să ajung la facultate, dar și să am viață socială. Ah, e uimitor cum viața ne poartă mereu în locurile dragi!

Lăsând melancolia la o parte, destinația mea era alta de această dată.

La nr. 47 se înalță, mândru și neoromânesc, cuibul Fundației Calea Victoriei. Arhitectura, dar și designul interior mă poartă cu gândul la secolul al XX-lea sau, de ce nu, la casa pe care ar fi putut să o aibă mătușa excentrică a unei Magde de la 1900 și ceva. Clar îmi place noua locație mai mult decât cea din Popa Soare. Nu doar că e pe strada tinereții mele, dar parcă e mai cochetă și mai plină de povești decât fostul sediu. Are un aer boem, balcoane pe care îți vine să ieși, să sorbi cafea, să-ți aprinzi o țigară și să fumezi, chiar dacă ești nefumătoare. Ah și cine știe câte drame au avut loc aici! Un Doru vrăja o Ană atârnată de balustradă sau o Cecilia suspina după un Constantin fustangiu.

Locul ăsta e perfect pentru a-ți face scenarii legate de trecut, dar și pentru a visa cu ochii deschiși la viitor. Cine știe, poate culegi suficientă inspirație încât să-ți dai seama ce vrei să faci cu viața ta.

Cursul a fost mișto. Nu pot spune că am avut o revelație, ci mai degrabă că mi s-au confirmat niște lucruri. Spre exemplu, brandul nu are doar o latură comercială, ci și una emoțională, poate chiar și una filosofică. “Cine ești?” și “Cine aspiri să fii?” sunt întrebări care te pot face să prinzi miezul nopții cu ochi în tavan.

Timp de patru săptămâni, ne-am întâlnit, în fiecare marți, nu la un curs, ci mai degrabă la o discuție prietenească. Ne-au lipsit cocktailurile și berile, însă am vorbit despre ele.

Sunt cea mai mare fană a lui Jung, iar la primul atelier am dezbătut, spre delectarea mea, cele 12 arhetipuri, cu exemple, poze și tot tacâmul. În sala unde, în urmă cu 100 și ceva de ani s-ar fi vorbit despre dotă, bal sau, cine știe, poate chiar despre potențialul orașului Câmpina, noi am vorbit despre POD și POP, cei patru P și alte noțiuni de marketing.

La al doilea atelier, am vorbit despre geneza brandurilor, despre cum acestea au evoluat și s-au transformat de-a lungul timpului, de la Sophilos (490 î. Hr) și Ennion până în anii 2000. De asemenea, am mai vorbit despre beneficiile funcționale și emoționale ale unul brand, despre insight și brand graveyard.

La al treilea atelier, deși am întârziat, m-am prins că s-a început cu tipologia brandurilor și cu cel mai mișto studiu de caz posibil: brandul de țară. Da, am descântat celebra frunză. Am mai vorbit despre brandingul personal, formula magică a brandingului, grupurile de suport și filtrul CAPI.

La ultimul atelier, am făcut două exerciții foarte interesante. Unul dintre ele a constant în prezentarea brandului personal. Celălalt a constat în identificarea a câte trei cuvinte definitorii pentru fiecare persoană care a susținut prezentarea. La final, s-a tras linie și s-a analizat dacă modul în care ne prezentăm, respectiv ne percepem, coincide cu modul în care ne văd ceilalți.

Ca oricare alt curs care se respectă, am avut și chiulangii. Pe motiv de temă, cred. O decizie pripită aș spune, căci nu o văd pe Cristina atât de fioroasă încât să te pună la colț sau să-ți cheme părinții la Fundație pentru că n-ai venit cu brand moodboard-ul la tine.

Hazard sau nu, am descoperit că toți cei prezenți la curs avem chestii în comun, în mulțimi de cel puțin doi câte doi. Pe lângă interesul evident pentru branduri, branding și artă, mai apar și alte coordonate. Spre exemplu, Laviniei îi place filmul Cubul (The Cube), iar Mirel nu doar că-l proiectează, dar îl și are ca logo. Ana-Maria e în gașcă cu Lucian, iubitul unei prietene dragi de-ale mele. Am făcut conexiunea datorită faptului că avea la ea stikere din seria “Casele cu ochii închiși”. Pe lângă asta, Cristina (profa) e pasionată de Disneyland și…ghici cine îl mai iubește pe Mickey și universul său minunat?

În încheiere, las asta aici:

“Ai grijă ce spui despre tine, s-ar putea ca cineva să rețină!” (Cristina Radu, Atelier de Branding)

Sursă foto: Pexels, Fundația Calea Victoriei