De data aceasta, am avut o revelație. Eram pe terasă, priveam în jurul meu și mi-am dat seama că mă aflu în mijlocul unui circ. Majoritatea oamenilor purta măști. Măști din acelea groase, de două degete, din fond de ten, pe care erau pictate zâmbete false. Ținute care de care mai extravagante, decoltate (atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților) și, bineînțeles, semnate de către designeri. Toată lumea făcea paradă. Scopul tuturor nu era socializarea, cât erau atragerea atenției și apariția în cât mai multe poze. Oamenii nu se priveau în ochi, ci în story-uri. Mi s-a părut trist. A fost momentul în care mi-am dat seama că Digital Divas nu e despre ceea ce ar trebui să fie. Se pune prea mult accentul pe fantezie și ambalaj. Am studiat programul și am simțit lipsa acută a unor femei care fac ceva cu adevărat util pentru lumea în care trăiesc: mame singure, artiste în adevăratul sens al cuvântului, activiste, politiciene, femei care au supraviețuit unor boli crunte, doctori sau sportive. Lipsesc femeile obișnuite care nu par desprinse de pe coperta revistelor de modă. Știi tu, acelea care nu se înscriu în tiparele de frumusețe prescrise de societate, cele care au curajul să facă altfel lucrurile și să spună adevăruri incomode. Hai să le spunem antidive. Să-ți documentezi viața pe Instagram, să pozezi în haine drăguțe și să te machezi nu sunt singurele lucruri pe care le poți face pentru a avea vizibilitate în mediul online. Printre speakeri există, desigur, doamne și domnișoare care și-au construit afaceri, însă accentul nu a căzut pe partea antreprenorială, ci pe the digital dream. Astfel, pe tinerele fete le alimentează ideea că un chip frumos le este suficient pentru a reuși în viață și că nu au nevoie de un job plictisitor de opt ore pe zi, pentru că, în curând, cineva o să le dea sute de euro pentru o postare pe Instagram. Lucru total greșit. Social Media e pentru toată lumea, însă The Influence se află la cei care au fost suficient de inspirați încât să detecteze un subiect de interes pentru o parte reprezentativă a populației. Totodată, pentru persoanele visătoare, mă văd nevoită să scriu negru pe alb că nu există rețetă pentru a ajunge la sute de mii de followers. E rezultatul unei munci depuse de-a lungul unor ani, a geneticii, a chirurgiei, a unui anumit tip de comportament, a investiței financiare și a unei echipe de specialiști. Nimeni nu reușește de unul singur. Nimeni nu realizează mare lucru dacă i se dedică unei pasiuni o dată pe săptămână. Nimeni nu reușește nimic dacă nu face compromisuri.

Un alt lucru care nu-mi place la Digital Divas este faptul că an de an sunt scoase la înaintare aceleași personaje, lăsând impresia că acestea au confiscat rețelele sociale. Există multe bloggerițe și vloggerițe active care generează conținut de calitate și pe care încă nu le-a remarcat nimeni. Și mă întreb oare de ce? Chiar nu le nominalizează nimeni?

Din câte văd, bloggingul și vloggingul au ajuns să se rezume, în mare parte, la advertoriale. Oare chiar există ființe dispuse să cumpere șmirghel, pufuleți, sclipici sau un anumit tip de ruj doar pentru că așa a zis Icsuleasca? Și Icsuleasca aceasta chiar visează să fie influencer până iese la pensie? Sunt curioasă dacă la 60 de ani o să facă unboxing cu proteze dentare sau cu antiinflamatoare pentru articulații. Știu că nu-ți poți achita coșul de cumpărături cu părerea despre viață, însă multitudinea plasărilor de produse a început să mă obosească.

Un alt lucru curios mi se pare faptul că unele dintre membrele juriului fac parte și din lista câștigătorilor, spre exemplu: Andreea Balaban, Andreea Raicu, Andreea Esca, Diana Cosmin sau Sânziana Negru. Își dau note și pentru proiectele personale, sau cum?

Primul panel, Freedom to learn, mi-a adus, într-adevăr, o serie de informații noi și utile. Drept urmare, nu am ezitat să-mi iau câteva notițe. Spre exemplu, Alina Cinciulescu, Strategy Manager la Global Records, a vorbit un pic despre strategia de business: obiective, clienți, buget, produs, elemente de branding, PR, inspirație și conținut. Un plan editorial aș putea să-mi construiesc și chiar să mă țin de el. Cred că aș putea să-mi găsesc un stil de a fotografia și să stilizez un logo. La partea cu bugetul m-a cam pierdut. Cică ai avea nevoie de cel puțin 300 euro/lună pe care să-i investești în brandul tău. Banii ăstia înseamnă mai mult de jumătate din venitul meu lunar. Ei bine, celebritatea poate să mai aștepte.

Like-ul nu este singurul lucru care contează în viață. Pe bune, chiar nu contează. KPI-urile sunt baza! Mai exact, swipe up-ul și numărul de profile views reflectă cu adevărat modul în care comunitatea rezonează cu influencerii. Totodată, Alina a sugerat finuț că atunci când o bloggeriță vrea să cerșească ceva de la un brand, ar fi bine să-i aducă la cunoștință câteva dintre realizările personale și profilul audienței. Totodată, brandurile mai sunt atente la conținutul colaboratorilor, dar și la istoricul viitoarei colaboratoare.

Diana Cosmin este o tipă pe gustul meu. Cred că am avea multe de discutat la un ceai. Ea a ținut o prezentare despre Storytelling & Storyliving și a vorbit exact așa cum scrie, adică delicios. La fel ca ea, sunt pasionată de povești. Îmi place să le citesc și să le scriu. Prin urmare, am simțit că vorbește pe limba mea, ca de la o căutătoare de povești la alta. Unul dintre principiile ei este și principiul meu: Cu cât scrii mai mult, cu atât o să scrii mai bine! Chiar cred cu tărie acest lucru. Cred în puterea poveștilor și în nevoia oamenilor de a le face auzite și de a asculta.

Andreea Balaban a vorbit, în principiu, prea mult despre #teambalaban, de parcă ar fi singurul lucru remarcabil pe care l-a realizat în această viață. Am fost uimită să aflu că, la un moment dat, la un eveniment pe care l-a organizat pentru fanaticii fanii săi, de-a lungul unei zile, s-au prezentat aproximativ o mie de oameni. Cred că au fost lansări de album cu mai puțini oameni. Nu știu cum i-a sedus, digital vorbind, dar a făcut-o. Înțeleg că e recunoscătoare și modestă, dar totul e deja prea forțat. Parcă e lidera unei secte sau, și mai rău, a unui partid politic. Chiar nu mai știu niciun alt blogger cu un alai atât de mare de fani. Pe de altă parte, nu pot să nu recunosc că Andreea scrie foarte bine și că îmi place garderoba sa vintage, însă o compătimesc pentru perfecțiunea pe care se obligă să o afișeze.

Ana Morodan a vorbit, cu sinceritate, exces de zel și de fă, despre fața nevăzut a vieții de influencer. Și-a făcut o intrare spectaculoasă, demnă de o contesă efervescentă. Staff-ul i-a cărat pe scenă recuzita fără de care n-ar fi putut să se exprime verbal: covor, măsuță și un strop de parfum. Nu a lipsit nici fragmentul muzical, de parcă ar fi urcat în ring un luptător de K1. Exact cum mă așteptam, Morodanca le-a făcut K.O. pe domnișoarele care visează cu ochii deschiși să primească chestii de la branduri: You are not Madonna!

De asemenea, au mai fost câteva gânduri care mi-au atras atenția și asupra cărora am de când să reflectez de azi înainte. Spre exemplu, cu ce ies în evidență și care este miza mea reală? Nu au lipsit nici clișeele necesare pentru o doză de motivație:  Cel mai important bun de lux pe care îl aveți sunteți voi înșivă!, respectiv Am ajuns de la nimic, aici. Dacă eu am putut, puteți și voi!

Nu vreau să fiu răutăcioasă, însă am impresia că Ana Morodan a fost scoasă de la naftalină datorită prestației de la Asia Express, că activitate în Social Media nu prea a avut. Sau nu am remaracat-o cu cei patru ochi ai mei. Dacă tot a venit vorba, nici câștigătoarele marilor premii nu sunt la zi cu activitatea în SM. Să nu mai spun că, pe alocuri, în ogrăzile digitale ale unor prințese, condeiul lipsește cu desăvârșire. Desigur, nu este cazul Anei. Și nu, nu spun asta doar pentru că dumneaei este una dintre divele digitale care îmi sunt dragi.

Nici nu se terminase bine primul panel că fomistele influencerițele deja formaseră o coadă de zece metri în dreptul bufetului suedez. M-am gândit că poate le este foarte foame și mănâncă doar pe la astfel de evenimente. Nu râde, că nici măcar nu ai habar cât de mult costă o ședință foto!

Al doilea panel, intitulat Power to create, nu doar că a fost #boring, ci a presupus câteva fețe și voci care nu-mi sunt tocmai simpatice. Am recunoscut-o doar pe Alexia Eram. Ea e în regulă, pot spune că îmi este chiar simpatică. Părea confuză, nici ea nu știa exact de ce se află acolo. În schimb, celelalte nume și voci îmi erau familiare de la alte evenimente, însă nu le asociam cu vreun chip. Totodată, am considerat că speakerii nu au nimic important de spus. Timpul meu e prețios. Dacă cei care mi-l răpesc nu-mi oferă un bun informațional, prefer să mă detașez. După cinci minute de la începerea discuției, mai aveam un pic și plângeam de plictiseală. Am convenit cu M. să profităm de photo cornere. Tocmai bine, căci am avut ocazia de a picta pe pânză cu rujuri și dermatografe!

În cadrul panelului Widsom to inspire, am aflat că Alina Ceușan generează conținut pentru comunitatea ei. Hahaha! Dă-mi voie să nu cred asta. Alina este frumoasă, are videoclipuri care arată ca niște filme artistice, și-a construit o afacere, însă nu cred că o face pentru comunitate. Inimioarele nu o ajută să trăiască. Like-urile nu-i plătesc facturile. Jobul ei e să fie influencer. Din asta trăiește. Prin urmare, în opinia mea, ea scrie pentru bani și, de ce nu, faimă. Fără supărare, însă mi se pare că exagerează prin faptul că își expune viața personală atât de mult. Știu că am o mentalitate de mamaie, însă consider că nunta este un capitol intim pe care merită să-l împărtășești cu cei dragi, nu cu toți oamenii de pe planetă care au acces la internet. Poate că, până la urmă, postările acestea o ajută să-și plătească nunta, nu?

Stela Bizdu este invitata care m-a inspirat cu adevărat și consider că este una dintre puținele persoane care chiar au ce căuta la acest eveniment. Nu este doar un alt profil în Social Media, ci este mamă, femeie de afaceri (atenție, nu în domeniul beauty sau fashion, ci în domeniul apiculturii) și o luptătoare. Dacă în urmă cu un an era nemulțumită de degetele de la picioare, ulterior a rămas fără ele. Din pricina unui accident de circulație, și-a pierdut un picior de la gambă în jos. Ai nevoie de o minte puternică pentru a face față unei amputări. Aproape că mi-au dat lacrimile în timpul discuției pe care a purtat-o cu Amalia Enache.

Vreau să vă rog să aveți curajul de a fi voi însevă.

Să vă iubiți și să vă acceptați așa cum sunteți!

Iubiți-vă chiar și unghiile imperfecte și degetele de la picioare!

Stela a vorbit pentru toate femeile din sală, inclusiv pentru ea. A încercat și cred că încă încearcă se se convingă de niște lucruri, dar, înainte de orice, să ne convingă pe noi, să ne iubim așa cum suntem, iar pentru acest lucru nu pot decât să o apreciez. Sper că din toamnă va putea merge din nou pe tocuri, așa cum și-a propus. Discursul ei nu m-a ajutat profesional, cât m-a ajutat personal. La fel ca ea, la fel ca tine, am complexe care mă bântuie. Chiar dacă ele sunt nesemnificative, tot îmi strică percepția pe care o am asupra mea. Pe lista vinovaților aș trece Social Media. De fapt, mass-media pe de-a întregul. De aici izvorăște obsesia pentru perfecțiune.

Am plecat înainte de începerea Galei. Nu pentru că m-ar fi dejamăgit ceva sau cineva, ci pentru că mi-am dat seama că nu mă regăsesc în astfel de evenimente. Nu pot, nu vreau și nici n-o să fiu vreodată influencer. Nici măcar din greșeală. Nu pentru că pentru că strugurii sunt acri, ci pentru că nu vreau să influențez pe nimeni să facă nimic. Ba din contră, în tot ceea ce fac vreau să-i încurajez pe oamenii să gândească de unii singuri, să-și pună întrebări, să-și descopere vocea interioară. Mai mult decât atât, nu-mi doresc să fiu regină peste un public influențabil, preocupat de frivolități sau cu un fetiș dubios pentru viețile decupate din reviste. Nu vreau să construiesc un eu care nu există. Nu pot zâmbi la comandă, nu-mi place să fiu în centrul atenției și nu vreau nici să mă transform într-o divă digitală de carton. Bloggingul e un răsfăț la care apelez pentru a mă relaxa și a-mi expune gândurile. E o pasiune, nu profesie. Nu îmi place să amestec lucrurile. Câștig bani din altceva, aici e locul unde îmi las gândurile să iasă la joacă.

Da, în Social Media e loc pentru oricine. Chiar și așa, uneltele pe care le avem la dispoziție trebuie folosite cu înțelepciune. Spre exemplu, în conturile influencerițelor nu prea văd campanii de educare a publicului. La ce bun să fii influencer dacă nu ești un model de comportament pentru comunitatea în care trăiești? Viața nu înseamnă doar plimbări și lucruri strălucitoare. Cel mai important de menționat este că SM nu prezintă viața adevărată, ci una imaginară. Din păcate, în opinia mea, Instagram nu reflectă ceea ce este omul, ci ceea ce vrea să pară. Înainte să-mi spui că nu am dreptate, aruncă un ochi pe conturile de SM ale pseudocelebrităților online și arată-mi un cadru spontan, în care nu miroși un scenariu bine pus la punct, desprins parcă dintr-o revistă de modă.