De data aceasta, am avut o revelație. Eram pe terasă, priveam în jurul meu și mi-am dat seama că mă aflu în mijlocul unui circ. Majoritatea oamenilor purta măști. Măști din acelea groase, de două degete, din fond de ten, pe care erau pictate zâmbete false. Ținute care de care mai extravagante, decoltate (atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților) și, bineînțeles, semnate de către designeri. Toată lumea făcea paradă. Scopul tuturor nu era socializarea, cât erau atragerea atenției și apariția în cât mai multe poze. Oamenii nu se priveau în ochi, ci în story-uri. Mi s-a părut trist. A fost momentul în care mi-am dat seama că Digital Divas nu e despre ceea ce ar trebui să fie. Se pune prea mult accentul pe fantezie și ambalaj. Am studiat programul și am simțit lipsa acută a unor femei care fac ceva cu adevărat util pentru lumea în care trăiesc: mame singure, artiste în adevăratul sens al cuvântului, activiste, politiciene, femei care au supraviețuit unor boli crunte, doctori sau sportive. Lipsesc femeile obișnuite care nu par desprinse de pe coperta revistelor de modă. Știi tu, acelea care nu se înscriu în tiparele de frumusețe prescrise de societate, cele care au curajul să facă altfel lucrurile și să spună adevăruri incomode. Hai să le spunem antidive. Să-ți documentezi viața pe Instagram, să pozezi în haine drăguțe și să te machezi nu sunt singurele lucruri pe care le poți face pentru a avea vizibilitate în mediul online. Printre speakeri există, desigur, doamne și domnișoare care și-au construit afaceri, însă accentul nu a căzut pe partea antreprenorială, ci pe the digital dream. Astfel, pe tinerele fete le alimentează ideea că un chip frumos le este suficient pentru a reuși în viață și că nu au nevoie de un job plictisitor de opt ore pe zi, pentru că, în curând, cineva o să le dea sute de euro pentru o postare pe Instagram. Lucru total greșit. Social Media e pentru toată lumea, însă The Influence se află la cei care au fost suficient de inspirați încât să detecteze un subiect de interes pentru o parte reprezentativă a populației. Totodată, pentru persoanele visătoare, mă văd nevoită să scriu negru pe alb că nu există rețetă pentru a ajunge la sute de mii de followers. E rezultatul unei munci depuse de-a lungul unor ani, a geneticii, a chirurgiei, a unui anumit tip de comportament, a investiței financiare și a unei echipe de specialiști. Nimeni nu reușește de unul singur. Nimeni nu realizează mare lucru dacă i se dedică unei pasiuni o dată pe săptămână. Nimeni nu reușește nimic dacă nu face compromisuri.

Un alt lucru care nu-mi place la Digital Divas este faptul că an de an sunt scoase la înaintare aceleași personaje, lăsând impresia că acestea au confiscat rețelele sociale. Există multe bloggerițe și vloggerițe active care generează conținut de calitate și pe care încă nu le-a remarcat nimeni. Și mă întreb oare de ce? Chiar nu le nominalizează nimeni?

Din câte văd, bloggingul și vloggingul au ajuns să se rezume, în mare parte, la advertoriale. Oare chiar există ființe dispuse să cumpere șmirghel, pufuleți, sclipici sau un anumit tip de ruj doar pentru că așa a zis Icsuleasca? Și Icsuleasca aceasta chiar visează să fie influencer până iese la pensie? Sunt curioasă dacă la 60 de ani o să facă unboxing cu proteze dentare sau cu antiinflamatoare pentru articulații. Știu că nu-ți poți achita coșul de cumpărături cu părerea despre viață, însă multitudinea plasărilor de produse a început să mă obosească.

Un alt lucru curios mi se pare faptul că unele dintre membrele juriului fac parte și din lista câștigătorilor, spre exemplu: Andreea Balaban, Andreea Raicu, Andreea Esca, Diana Cosmin sau Sânziana Negru. Își dau note și pentru proiectele personale, sau cum?

Primul panel, Freedom to learn, mi-a adus, într-adevăr, o serie de informații noi și utile. Drept urmare, nu am ezitat să-mi iau câteva notițe. Spre exemplu, Alina Cinciulescu, Strategy Manager la Global Records, a vorbit un pic despre strategia de business: obiective, clienți, buget, produs, elemente de branding, PR, inspirație și conținut. Un plan editorial aș putea să-mi construiesc și chiar să mă țin de el. Cred că aș putea să-mi găsesc un stil de a fotografia și să stilizez un logo. La partea cu bugetul m-a cam pierdut. Cică ai avea nevoie de cel puțin 300 euro/lună pe care să-i investești în brandul tău. Banii ăstia înseamnă mai mult de jumătate din venitul meu lunar. Ei bine, celebritatea poate să mai aștepte.

Like-ul nu este singurul lucru care contează în viață. Pe bune, chiar nu contează. KPI-urile sunt baza! Mai exact, swipe up-ul și numărul de profile views reflectă cu adevărat modul în care comunitatea rezonează cu influencerii. Totodată, Alina a sugerat finuț că atunci când o bloggeriță vrea să cerșească ceva de la un brand, ar fi bine să-i aducă la cunoștință câteva dintre realizările personale și profilul audienței. Totodată, brandurile mai sunt atente la conținutul colaboratorilor, dar și la istoricul viitoarei colaboratoare.

Diana Cosmin este o tipă pe gustul meu. Cred că am avea multe de discutat la un ceai. Ea a ținut o prezentare despre Storytelling & Storyliving și a vorbit exact așa cum scrie, adică delicios. La fel ca ea, sunt pasionată de povești. Îmi place să le citesc și să le scriu. Prin urmare, am simțit că vorbește pe limba mea, ca de la o căutătoare de povești la alta. Unul dintre principiile ei este și principiul meu: Cu cât scrii mai mult, cu atât o să scrii mai bine! Chiar cred cu tărie acest lucru. Cred în puterea poveștilor și în nevoia oamenilor de a le face auzite și de a asculta.

Andreea Balaban a vorbit, în principiu, prea mult despre #teambalaban, de parcă ar fi singurul lucru remarcabil pe care l-a realizat în această viață. Am fost uimită să aflu că, la un moment dat, la un eveniment pe care l-a organizat pentru fanaticii fanii săi, de-a lungul unei zile, s-au prezentat aproximativ o mie de oameni. Cred că au fost lansări de album cu mai puțini oameni. Nu știu cum i-a sedus, digital vorbind, dar a făcut-o. Înțeleg că e recunoscătoare și modestă, dar totul e deja prea forțat. Parcă e lidera unei secte sau, și mai rău, a unui partid politic. Chiar nu mai știu niciun alt blogger cu un alai atât de mare de fani. Pe de altă parte, nu pot să nu recunosc că Andreea scrie foarte bine și că îmi place garderoba sa vintage, însă o compătimesc pentru perfecțiunea pe care se obligă să o afișeze.

Ana Morodan a vorbit, cu sinceritate, exces de zel și de fă, despre fața nevăzut a vieții de influencer. Și-a făcut o intrare spectaculoasă, demnă de o contesă efervescentă. Staff-ul i-a cărat pe scenă recuzita fără de care n-ar fi putut să se exprime verbal: covor, măsuță și un strop de parfum. Nu a lipsit nici fragmentul muzical, de parcă ar fi urcat în ring un luptător de K1. Exact cum mă așteptam, Morodanca le-a făcut K.O. pe domnișoarele care visează cu ochii deschiși să primească chestii de la branduri: You are not Madonna!

De asemenea, au mai fost câteva gânduri care mi-au atras atenția și asupra cărora am de când să reflectez de azi înainte. Spre exemplu, cu ce ies în evidență și care este miza mea reală? Nu au lipsit nici clișeele necesare pentru o doză de motivație:  Cel mai important bun de lux pe care îl aveți sunteți voi înșivă!, respectiv Am ajuns de la nimic, aici. Dacă eu am putut, puteți și voi!

Nu vreau să fiu răutăcioasă, însă am impresia că Ana Morodan a fost scoasă de la naftalină datorită prestației de la Asia Express, că activitate în Social Media nu prea a avut. Sau nu am remaracat-o cu cei patru ochi ai mei. Dacă tot a venit vorba, nici câștigătoarele marilor premii nu sunt la zi cu activitatea în SM. Să nu mai spun că, pe alocuri, în ogrăzile digitale ale unor prințese, condeiul lipsește cu desăvârșire. Desigur, nu este cazul Anei. Și nu, nu spun asta doar pentru că dumneaei este una dintre divele digitale care îmi sunt dragi.

Nici nu se terminase bine primul panel că fomistele influencerițele deja formaseră o coadă de zece metri în dreptul bufetului suedez. M-am gândit că poate le este foarte foame și mănâncă doar pe la astfel de evenimente. Nu râde, că nici măcar nu ai habar cât de mult costă o ședință foto!

Al doilea panel, intitulat Power to create, nu doar că a fost #boring, ci a presupus câteva fețe și voci care nu-mi sunt tocmai simpatice. Am recunoscut-o doar pe Alexia Eram. Ea e în regulă, pot spune că îmi este chiar simpatică. Părea confuză, nici ea nu știa exact de ce se află acolo. În schimb, celelalte nume și voci îmi erau familiare de la alte evenimente, însă nu le asociam cu vreun chip. Totodată, am considerat că speakerii nu au nimic important de spus. Timpul meu e prețios. Dacă cei care mi-l răpesc nu-mi oferă un bun informațional, prefer să mă detașez. După cinci minute de la începerea discuției, mai aveam un pic și plângeam de plictiseală. Am convenit cu M. să profităm de photo cornere. Tocmai bine, căci am avut ocazia de a picta pe pânză cu rujuri și dermatografe!

În cadrul panelului Widsom to inspire, am aflat că Alina Ceușan generează conținut pentru comunitatea ei. Hahaha! Dă-mi voie să nu cred asta. Alina este frumoasă, are videoclipuri care arată ca niște filme artistice, și-a construit o afacere, însă nu cred că o face pentru comunitate. Inimioarele nu o ajută să trăiască. Like-urile nu-i plătesc facturile. Jobul ei e să fie influencer. Din asta trăiește. Prin urmare, în opinia mea, ea scrie pentru bani și, de ce nu, faimă. Fără supărare, însă mi se pare că exagerează prin faptul că își expune viața personală atât de mult. Știu că am o mentalitate de mamaie, însă consider că nunta este un capitol intim pe care merită să-l împărtășești cu cei dragi, nu cu toți oamenii de pe planetă care au acces la internet. Poate că, până la urmă, postările acestea o ajută să-și plătească nunta, nu?

Stela Bizdu este invitata care m-a inspirat cu adevărat și consider că este una dintre puținele persoane care chiar au ce căuta la acest eveniment. Nu este doar un alt profil în Social Media, ci este mamă, femeie de afaceri (atenție, nu în domeniul beauty sau fashion, ci în domeniul apiculturii) și o luptătoare. Dacă în urmă cu un an era nemulțumită de degetele de la picioare, ulterior a rămas fără ele. Din pricina unui accident de circulație, și-a pierdut un picior de la gambă în jos. Ai nevoie de o minte puternică pentru a face față unei amputări. Aproape că mi-au dat lacrimile în timpul discuției pe care a purtat-o cu Amalia Enache.

Vreau să vă rog să aveți curajul de a fi voi însevă.

Să vă iubiți și să vă acceptați așa cum sunteți!

Iubiți-vă chiar și unghiile imperfecte și degetele de la picioare!

Stela a vorbit pentru toate femeile din sală, inclusiv pentru ea. A încercat și cred că încă încearcă se se convingă de niște lucruri, dar, înainte de orice, să ne convingă pe noi, să ne iubim așa cum suntem, iar pentru acest lucru nu pot decât să o apreciez. Sper că din toamnă va putea merge din nou pe tocuri, așa cum și-a propus. Discursul ei nu m-a ajutat profesional, cât m-a ajutat personal. La fel ca ea, la fel ca tine, am complexe care mă bântuie. Chiar dacă ele sunt nesemnificative, tot îmi strică percepția pe care o am asupra mea. Pe lista vinovaților aș trece Social Media. De fapt, mass-media pe de-a întregul. De aici izvorăște obsesia pentru perfecțiune.

Am plecat înainte de începerea Galei. Nu pentru că m-ar fi dejamăgit ceva sau cineva, ci pentru că mi-am dat seama că nu mă regăsesc în astfel de evenimente. Nu pot, nu vreau și nici n-o să fiu vreodată influencer. Nici măcar din greșeală. Nu pentru că pentru că strugurii sunt acri, ci pentru că nu vreau să influențez pe nimeni să facă nimic. Ba din contră, în tot ceea ce fac vreau să-i încurajez pe oamenii să gândească de unii singuri, să-și pună întrebări, să-și descopere vocea interioară. Mai mult decât atât, nu-mi doresc să fiu regină peste un public influențabil, preocupat de frivolități sau cu un fetiș dubios pentru viețile decupate din reviste. Nu vreau să construiesc un eu care nu există. Nu pot zâmbi la comandă, nu-mi place să fiu în centrul atenției și nu vreau nici să mă transform într-o divă digitală de carton. Bloggingul e un răsfăț la care apelez pentru a mă relaxa și a-mi expune gândurile. E o pasiune, nu profesie. Nu îmi place să amestec lucrurile. Câștig bani din altceva, aici e locul unde îmi las gândurile să iasă la joacă.

Da, în Social Media e loc pentru oricine. Chiar și așa, uneltele pe care le avem la dispoziție trebuie folosite cu înțelepciune. Spre exemplu, în conturile influencerițelor nu prea văd campanii de educare a publicului. La ce bun să fii influencer dacă nu ești un model de comportament pentru comunitatea în care trăiești? Viața nu înseamnă doar plimbări și lucruri strălucitoare. Cel mai important de menționat este că SM nu prezintă viața adevărată, ci una imaginară. Din păcate, în opinia mea, Instagram nu reflectă ceea ce este omul, ci ceea ce vrea să pară. Înainte să-mi spui că nu am dreptate, aruncă un ochi pe conturile de SM ale pseudocelebrităților online și arată-mi un cadru spontan, în care nu miroși un scenariu bine pus la punct, desprins parcă dintr-o revistă de modă.

Într-o zi cu soare, dar și cu ploaie, m-am strecurat, la Palatul Bragadiru, printre dependentele de Social Media. Inițial, mi-am propus să ajung acolo cu Mercedesul, însă nu știam sigur ce autobuze trec prin zonă, așa că am luat tramvaiul 32 de la Unirii, apoi m-am lăsat condusă de zâna cea bună, pe numele ei GPS, și am ajuns la destinație. Astfel, m-am alăturat suitei de prințese digitale și am pornit în căutarea autenticității, căci aceasta a fost tema celei de-a șaptea ediții Digital Divas.

De cum am pășit în palat, nu am putut să nu observ că industriașul Mitică a fost un băiat fin. Pe bază de hamei și lux, a clădit o poveste arhitecturală care deja se întinde pe mai bine de 110 ani. De la centru de recreere, la edificiu comunist, oficiu de stare civilă, ruină printre alte ruine și cuib monden, Palatul Bragadiru continuă să schimbe și astăzi destinele celor care îi calcă pragul.

M-am prezentat la eveniment aproape geek, însă, în cele din urmă aveam să plec aproape divă. Nu mă judeca. Intră și tu într-un palat, pe fundal sonor de Beyoncé,  și spune-mi că nu te simți importantă în timp ce te ferești de fotograful care oricum nu te-a remarcat. Mbine, probabil ne ferim de blițuri din motive diferite. Spre exemplu, eu nu sunt fotogenică. De fapt, nu doar că nu sunt fotogenică, ci stric total fotografia celor imortalizați alături de mine.

La ora 12:00, eram deja pe terasă și îmi pozasem de vreo cinci ori badge-ul plasat strategic lângă aranjamentul floral. Ulterior mi-am dat seama că dacă aș fi inclus și cafeaua, aș fi putut intra și eu în topul clișeelor generatoare de like-uri pe Insta. Nu m-am prins la timp, ce să faci, mă bătuse soarele în cap.

Treptat, doamnele și domnișoarele au început să umple terasa. Văzând atâtea apariții elaborate, părea că nu mi-am dat absolut deloc silința pentru eveniment, ceea ce e aiurea. Chiar am făcut eforturi: m-am spălat pe cap, m-am pieptănat, am folosit dermatograf și mascara. M-am dat și cu parfumul ăla de duminică. Mai mult nu am putut. Produse de make-up nu prea am, de fapt, nici nu știu ce să cumpăr și cum să folosesc, rochiile de nașă îmi lipsesc cu desăvârșire și nu excelez în a merge pe tocuri. Până la urmă, de ce să mă simt jenată? La Digital Divas e vorba despre autenticitate, iar ăsta e modul meu de a fi autentică.

Momentul primului panel se apropia, așa că mi-am găsit un loc în sala cu aspect regal. Când m-am așezat mai bine, mi-a atras atenția photo corner-ul Häagen-Dazs, unde decorul permitea reproducea unei coperți glossy în care oricine putea fi subiectul principal. La un moment dat, m-a cuprins euforia, apoi nu știu ce sau cum s-a întâmplat, însă m-am trezit în fața aparatului de fotografiat. La scurt timp, mi-am dat seama că habar nu am unde să-mi pun mâinile sau ce să fac cu fața. După ce am fost cel mai nepriceput model din istorie, m-am întors la locul meu.

„INTERNATIONAL: ARE WE THERE YET?”, e primul subiect de discuție. Îi recunosc pe Maurice Munteanu și pe Vali Bărbulescu. Vali e la fel de cool precum mi l-am imaginat, iar Maurice la fel de arogant și fandosit, însă cred că de data asta i-am înțeles atitudinea. Omul e perfecționist și are pretenția ca toată lumea să fie așa. Mirela Bucovicean de la Molecule F și una dintre cele două fabulous muses (nu le deosebesc, dar nu-i bai, probabil ele nici măcar nu știu că exist) s-au înțepat de câteva ori, că deh, dacă nu e dramă, nu e nimic.

N-am aflat noutăți, ci doar păreri, trăiri și povești din culisele invitaților, menite să motiveze, însă în același timp să le trezească la realitate pe aspirantele la celebritate. Nimic nu vine de-a gata, pentru a reuși e nevoie de multă muncă, dăruire și puterea de a trece peste obstacolele pe care te întâlnești.

A urmat pauza de masă. După cum mă așteptam, atunci când ies în lume, divele nu mănâncă, ci doar ciugulesc. Chiar și așa, tot am dat peste o cucoană disperată care s-a băgat în fața mea, în dreptul bufetului fancy. Am iertat-o, deoarece părea că are stomacul mai mare decât al meu, posibil să fi fost împărțit în patru compartimente. Mâncarea părea în regulă, însă nu prea m-a atras. Sunt un fel germofobă paranoică și nu prea îmi place să mănânc din locurile în care strănută, respiră sau își face selfie-uri toată lumea. Mi-am pus pe farfurie trei mini chestii și mi-am căutat un loc în care să mănânc cu grație.

În timpul mesei, am văzut că toată lumea bea niște cocktailuri verzi, preparate în colțul After Eight. Îmi place verdele. Trebuia să încerc licoarea asta. De nicăieri, apare cucoana de la bufet și se bagă, din nou, în fața mea. Am recunoscut-o după rochia albastră din poliester. Mă gândesc că i s-a făcut rău în chestia aia, așa că o las să se răcorască. Îmi vine și mie rândul, o întreb pe barmaniță ce opțiuni am, nu înțeleg nimic, așa că spun piersică și mă trezesc cu un pahar în mână. Off, dar nu e din ăla drăguț cu picior, e din ăla normal! Gust din băutură. Nu-mi place. Staționez ca o neghioabă în mijlocul drumului și mă gândesc încotro s-o îndrept cu băutura care nu-mi place. Doamna cea înfometată și însetată de adineauri se pune, din nou, în fața mea. Cred că de data asta vrea să-mi fure locul în picioare, dar n-o mai las.

În continuare, nu știu ce să fac cu cocktailul. Mă duc și mă așez lângă fântâna arteziană, să mă răcoresc un pic. Așa o cunosc pe Andreea Madlen, travel blogger, pasionată de yoga, mămică și, din câte văd, fashionistă, căci are o fustă très chic. Sunt convinsă că poate și merită să fie descrisă în mai multe cuvinte, însă nu dețin alte informații. M-am uitat pe Instagramul ei și am văzut că face niște lucruri foarte interesante în destinații deosebite. Partea minunată este că, pentru prima dată, dau și eu o carte de vizită cuiva care nu-mi este rudă sau prieten. Ieeeeeei!

Când m-am întors în sală, cel de-al doilea panel deja începuse. Între timp am reușit să abandonez băutura de culoarea enzimei extraterestre. INFLUENCERS & BRANDS: IN A COMPLICATED RELATIONSHIP e subiectul discuției. Dintre speakeri, o identific pe Raluca Radu și recunosc vag numele Balaban. Nu găsesc niciun scaun liber, așa că mă așez pe scările Normand. Nu văd scena, însă văd un beauty corner unde niște hairstyliști gătesc fetele doritoare de o mică schimbare. Îmi fac curaj și mă duc și eu. Ți-am zis că plec de acolo aproape divă. Așadar, mă așez în fața oglinzii și, în scurt timp, mă ridic cu niște bucle răsucite cu Rowenta și alintate cu produse de păr de la Avon. Sinceră să fiu, nu sunt clienta celor două branduri, ci prefer altele. Chiar și așa, în acest moment, simt că părul a salvat situația. Nu mai contează că sunt îmbrăcată ca o corporatistă, că am dresul rupt și păr de pisică pe mine (nu am pisici), căci acum am bucle de divă.

Mă duc la toaletă să mă admir mai bine, mă dau cu ruj, apoi mă întorc pe terasă și încerc un pahar de Lillet, un fel de aperitiv pe bază de vin. Îl beau simplu, fără apă, fără zorzoane alimentare. Nu-mi place să stric gustul băuturilor. Până și cafeaua sau ceaiul le beau fără adaosuri.

Revin în sală. Mai apuc ceva din discuțiile speakerilor, apoi vine momentul Q&A. Întrebările sunt superficiale, cu răspunsuri evidente. Se pune problema GDPR. Câteva persoane din public se agită, probabil celelalte nu știau ce e aia protecția datelor. Speakerii se fofilează, una dintre bloggerițe recunoaște că nu știe exact cum stă treaba, apoi schimbăm vorba, ne spunem la revedere și mergem în pauză.

Dacă ne-am încins prea tare de la atâta socializare și atâtea blițuri, o ploaie de vară ne răcorește simțurile. Chiar și așa, parcă picăturile cad cu grijă, să nu strice make-up-ul domnițelor.

Cel de-al treilea panel a fost delicios. Mi-a plăcut enorm Dana Rogoz. Are o personalitate jucăușă și o naturalețe aparte. Se vede asta în discursul său, dar și în stilul vestimentar. Ținuta sa de tip Gavroche, lipsa farafastâcurilor și a machiajului au demonstrat, încă o dată, că oamenii care au ceva important de spus, o spun prin atitudine și cuvinte, nu prin ambalaje.

De asemenea, mi-a plăcut Rodica Paléologue, probabil singura divă în adevăratul sens al cuvântului care a fost prezentă la eveniment. Pe lângă faptul că și-a schimbat ținuta de vreo trei ori, are o eleganță absolută în vorbe, respirație, gesturi și pași. Într-un fel, m-a făcut să-mi revizuiesc manierele.

Între timp, le-am cunoscut pe Oana și Irina, două bloggerițe carismatice, a căror evoluție cu siguranță o voi urmări în Social Media. Tipele chiar sunt amuzante și au ceva de spus. Mi-ar plăcea să devină cunoscute, căci fac parte din acel refresh de care zona de blogging are nevoie.

Înainte de a începe Gala Digital Divas, toată lumea a profitat de o oră de networking cocktail, adică bârfă și beutură. Am mai dat o șansă enzimei extraterestre și am încercat o altă băutură verde. De data asta mi-a plăcut. Atmsfera de weekend, relaxantă, încuraja divele la dialog. Pe moment aveai impresia că timpul are infinită răbdare cu oamenii. Nu ai fi zis că e marți și că în următoarea zi toată lumea o să meargă la serviciu. Cine nu s-a săturat la prânz, a avut ocazia să adulmece mirosul de grătar din vecini și să se umfle de bună dispoziție.

Ne-am întors în sală pentru ultima oară. Urma să înceapă Gala Digital Divas 2018, cu siguranță cel mai așteptat moment al zilei.

Nu voi comenta referitor la cine merita sau nu să câștige, cine are sau nu condei, cine e sau nu autentic. Nu-mi permit. Fetele acestea, spre deosebire de mine și alte sute de domnișoare, se implică 110% în blogurile lor. Sunt înhămate la o muncă întinsă pe durata unei întregi zile, de dimineață până seara. Postează des, au poze și video-uri frumoase, de calitate. Pe lângă asta, chiar e necesar să dezbatem atât dacă ele sunt apreciate pentru stilul de viață pe care îl afișează, nu pentru conținutul pe care îl postează pe blog? Ai tinde să crezi că nici nu le interesează de ce au fani, ci doar câți bani pot face de pe urma lor. Ei bine, eu chiar cred că înainte de orice, fetele astea fac ceea ce fac din pasiune, altfel nu s-ar fi menținut în top. Ba mai mult decât atât, caută permanent să-și dezvolte skill-urile și să surprindă.

Lumea le judecă degeaba pe divele din Social Media. Dacă online pare că viața lor e simplă, frumoasă și luxoasă, în realitate nu e chiar așa. E complicat să ajungi la culoarea de păr dorită, să faci sute de selfie-uri pe zi, să știi cum să pozezi, să investești în tine și în tehnologie, să-ți schimbi ținutele de n ori într-o zi atunci când participi la un eveniment, să arăți bine, să fii mereu impecabilă, să scrii constant și să ai răbdare. Fetele astea muncesc pe bune, faima nu vine peste noapte. Nimeni nu primește nimic de-a gata.

Cred că evenimentul ăsta a fost creat nu doar pentru a recompensa munca depusă de bloggerițe de-a lungul anului, ci și pentru a sparge niște stereotipuri cu privire la dive și la ce fac ele. În plus, un gâdi-gâdi pe orgoliu nu strică niciodată. Totodată, e o zi special creată pentru a sublinia că frumusețea feminină este de mai multe feluri, nu doar cea prescrisă de standardele societății. Și, să recunoaștem, doamnele și domnișoarele care au participat la eveniment, s-au simțit speciale și, mai mult decât atât, poate că au primit impulsul de care aveau nevoie pentru a-și urma pasiunea.

Pentru mine, Digital Divas 2018 a fost, în primul rând, un exercițiu de independență. M-am dus singură la un eveniment unde nu cunoșteam pe nimeni. Chiar și așa, am reușit să interacționez și să leg conexiuni. E o reușită pentru o persoană timidă ca mine.

În al doilea rând, a fost un exercițiu de încredere în sine și curaj. Poate că buclele de divă au pus stăpânire pe mintea mea, însă, pentru prima dată în viață, am intervenit într-o sesiune de Q & A cu o întrebare delicată care nu a primit răspuns.

Dacă vrei o concluzie, îți voi spune că începi să exiști, mediatic vorbind, nu atunci când ai fani, ci atunci când ai hateri. E loc sub soare pentru toată lumea. Dacă îți pui mintea la contribuție, la anul, pe vremea asta, și tu o să încarci poze pe Insta cu premiul de la Digital Divas. Ca fapt divers, fără a-ți da lumea peste cap, părerea mea este că un astfel de premiu nu îți confirmă că ești cea mai bună, ci că faci bine ceea ce faci. Până la urmă, recunoașterea asta, ca oricare alta, e pe bază de preferințe.

Sursă fotografie reprezentativă: Sabina Ghiormescu @Digital Divas 2018