Era musai ca varianta reinterpretată a Chestionarului lui Proust să ajungă la Emmah Toris. Așadar, dacă ți-a plăcut “Ne întâmplăm”, sigur o să-ți placă și această introspecție. Ai libertate totală de interpretare, dar și nevoie de curaj și deschidere pentru o așa călătorie!

1. Principala mea trăsătură: 

(Climă) excesivă. Extreme (matematice).
Câteva, toate evidente (în funcție de context): adaptabilitate, în special la reperele interioare;
empatie; blândețe; curiozitate; neastâmpăr; entuziasm (întru evoluție); corectitudine;
dramatism; imaginație nedomolită, pitorească, întortocheată, uneori copleșitoare; exces
emoțional; spirit justițiar; intuiție dezvoltată; autenticitate; emotivitate; vulnerabilitate;
autoironie; înclinația către solitudine încă din copilărie.
Deși (deseori) vulcanică, uneori nevrotică, am o abilitate înnăscută și o perseverență
istovitoare de a aduna/ prinde Frumusețea (rătăcită și/ sau răsturnată a) existenței.

2. Calitatea pe care o admir la un bărbat: 

Inteligența, seninătatea, umorul, consecvența. Și o necesară/ creativă sminteală.

3. Calitatea pe care o admir la o femeie: 

Grația, blândețea, autoironia. Și o necesară/ creativă sminteală.

4. Ce apreciez cel mai mult la partenerul meu: 

Inteligența, onestitatea, blândețea, tandrețea, atenția, umorul, asumarea. Și o ușoară
(miraculoasă) alienație mintală.

5. Ce apreciez cel mai mult la un prieten: 

Loialitatea, complicitatea spirituală, umorul, compasiunea, responsabilitatea.

6. Principalul meu defect: 

Prin ograda mea, circul umblă protocolar…: Totul–Deodată!
Adaptabilitatea la reperele interioare și implicit întâmpinarea anumitor dificultăți în cadrul
celor sociale; (aceeași) imaginație nedomolită, pitorească, întortocheată, uneori copleșitoare;
înclinația către solitudine încă din copilărie (deși ulterior am aflat că ar fi fundamentat
științific faptul că lucrul în echipă sau divertismentul în grup compromit gândirea
individuală), precum și emoțiile extreme; emotivitatea; timiditatea; hipersensibilitate
emoțională; iritabilitate; amplificarea însemnătății unor situații (din cauza unor exagerări
emoționale sau mentale); predispoziția către reverie, apatie sau angoase; schimbări bruște de
dispoziție—emoții intense, uneori disproporționate față de amploarea evenimentelor.
Deseori sunt dramatică, temperamentală, aprigă, înflăcărată, excesivă din punct de vedere
emoțional.

7. Ocupaţia mea preferată:  

Iubirea—recurența Fascinației.
Observarea spectacolului abstract al existenței umane (în detaliu); privilegiul de a-mi putea
satisface curiozitatea constantă prin acces la lectură, artă sau prin experimentare directă;
încântarea de a fi Martor; aprofundarea procesului de autocunoaștere (prin poezie, pictură,
păstrarea Jocului, contemplație, căutări, descoperiri și/ sau implicarea în noi îndeletniciri).
Faceri, desfaceri, prefaceri.

8. Ideea mea de fericire: 

Inima—gravitând către aceeași Taină a Duioșiei (oricât de multe transformări și chipuri și
momente ar cunoaște); regăsirea sau păstrarea entuziasmului și capacității de a exprima/
manifesta Uimirea; răspândirea (posibilităților creative ale) Minții.
Vitalitatea, iubirea, însemnătatea existențială: a fi (un observator) adecvat, atent, reflexiv,
echilibrat în cadrul momentelor importante din viață.
Capacitatea, motivația, dorința de a-ți schimba părerea și viziunea constant—fericirea
presupune o consecvență în acceptarea elementelor noi, în acceptarea învățării și implicit, a
necesității de a-ți schimba astfel părerea (a fi maleabil).
Capacitatea de a întâmpina evenimentele ce se succed (senin sau violent) cu Recunoștință;
capacitatea de a redescoperi încântarea, taina, misterul situațiilor și uimirea orelor, chiar și
atunci când totul pare deja pierdut.
Exersarea, aplicarea posibilităților interioare asupra realității; perspectiva binecuvântării—
interacțiunea noastră și percepția distorsionată, mereu nouă, asupra lucrurilor, în sensul că
suntem binecuvântați până în punctul în care decidem ce anume înseamnă binecuvântare în
tot ceea ce ne înconjoară; fascinația pe care o regăsim în noi, în ceilalți, în Tot.
Proiecția sinelui impregnata de acest paradox al distorsionării—noi suntem cei binecuvântați
în a decide permanent ce echivalează cu o binecuvântare.
Libertatea de a acționa conform propriilor convingeri, dorințe, perspective, motivații;
păstrarea bucuriei de A Fi, a poftei de viață („la joie de vivre”); contactul direct cu
irealitatea imediată—un act de disciplină și spiritualitate.
Fericirea constă tocmai în perturbarea fericirii din când în când (durerea sau bucuria fiind
doar percepția unor comparații între diferite stări emoționale)—așa cum spunea Mircea
Eliade în „Oceanografie” despre strania obiectivitate a fericirii: fericirea este acea
„problemă pe care nu trebue să ţi-o pui niciodată pentru tine. Fericirea are un sens şi un
conţinut concret numai atunci când o anvizajezi pentru altul. […] E reală cât timp e absentă,
cât timp e o simplă nostalgie, o aşteptare, o iluzie.”.
Fericirea include Dorul—înseamnă că ai găsit Legătura care te mișcă de pe un drum și te
poartă pe altul.
Fericirea este (sau nu) copacul care suferă de sevă și nu simte căderea frunzelor (așa cum
elocvent descria Jean Cocteau în „Opium. Jurnalul unei dezintoxicări”).

9. Cea mai mare nefericire cu care s-ar putea confrunta un om: 

Pierderea însemnătății, pierderea relevanței, pierderea adecvării, pierderea sănătății,
pierderea umorului, pierderea entropiei pitorești a minții (nu mă refer la pierderea completă
a minților), pierderea conștientizării rătăcirii sau a nebuniei, pierderea contactului (coerent)
cu Irealitatea Imediată, pierderea căilor de acces în alte dimensiuni temporale, pierderea
Luminii, pierderea zborului cosmic, pierderea straniului cotidian.

10. Cine aș vrea să devin: 

Iubire. Sinele îmbunătățit, Non-Sinele conștient.
Eu, Neîntrerupt.
Tandrețe (absolută), un copil și mai îngăduitor cu adulții (care compune, scrie, pictează, se
joacă, descoperă); încerc să mă înveselesc și să păstrez vitalitatea, delicatețea, îndrăzneala;
vreau să devin (meta)ficțiune.
Sunt în căutarea combinației mele interioare sublime/ desăvârșite, așadar sunt un Martor–
Descoperitor instabil și perfectibil.
Cred în dezvoltarea micului adult gata format. Spun „mic” întrucât îmi place să mă raportez
întotdeauna la dimensiunile copilului intuitiv din mine—El știe cel mai bine.

11. Ţara în care mi-ar plăcea să trăiesc: 

Romania îmi este Copilărie. Și cei Buni sunt cu adevărat prețioși.
Trecând peste inevitabila dinamică a absurdului în natură, mi-am dorit să rămân aici o
vreme—desi aici apar deseori tot felul de anomalii (generate de deceniile de comunism ce
au mutilat societatea românească, de o practicare îndelungată a „complexului relei-credințe”
(amintindu-l pe Corneliu Coposu) ce a dus inevitabil la diminuarea și chiar ridiculizarea
meritocrației, la transmiterea epigenetică a traumei de la o generație la alta, la o inteligență
emoțională precară, la un sistem de educație deficitar, un sistem sanitar ineficient, la corupție și iresponsabilitate, la o superficială nevoie acută de căpătuială a multor oameni
care ocupă funcții publice, la denaturarea spiritualității, la lipsa autenticității, a onestității, la
confundarea superficialității, a plagierii cu realizări, împliniri, la situații aparent coerente,
însă lipsite de însemnătate—atât în plan personal, cât și profesional).
Însă, în funție de împrejurări (mai mult sau mai puțin grandioase), cred că suntem (de multe
ori) călăuziți de descântece nomade. Stiu că am să trăiesc și în Franța (Paris–datorită forfotei
culturale).
Și probabil că m-ar încânta orice loc/ țară în care tandrețea și atenția se întâmplă firesc–
reciproc–creativ (și Poezia). Neapărat Poezia.

12. Mâncarea preferată: 

Întrebarea mi-a amintit brusc de madlenele lui Marcel Proust și de filmul „The Cook, the
Thief, His Wife & Her Lover” (Dir.: Peter Greenaway).
În general, prefer rețete (cât mai) picante.
Printre atât de multe arome, texturi, pofte, percepții, culori, cred că aș putea consuma
oricând: fructe de pădure; salate de plante verzi cu ulei de măsline, piper cayenne, lămâie, cu
tot felul de semințe, nuci, condimente și ierburi aromatice; mâncare de gutui; orez brun cu
ghimbir; salată de alge; salată tabbouleh; lipie cu unt ghee; (inevitabilii) French Fries; supă
cremă de ciuperci; supă de linte; supă Ramen; hummus Beiruti; budincă de ovăz cu afine;
biscuiți din ovăz; Pain Perdu; limonadă cu ghimbir și sirop de arțar; lapte de migdale cu
scorțișoară și cacao. Și din când în când (deși iubesc animalele, deși m-a emoționat
dintotdeauna complexitatea regnului animal), supă de oase—alegerile alimentare pot fi și
îndoielnice…
Totodată, îmi place uneori să degust anumite substanțe (unele insipide, altele
necomestibile): petrolatum, lanolină, glicerină, acid lactic, peroxid de hidrogen etc.—
atenție, a nu se ingera!
Ingrediente, ingrediente, ingrediente…—Bon Appétit!

13. Bloggerii preferați:

Nu (cred că) am preferințe, în general aleg bloguri/ articole medicale, literare, artistice.

14. Vloggerii preferați: 

Vloguri cu tematică științifică (informații și descoperiri medicale, descoperiri în domeniul
astronomiei, astrofizicii, cosmologiei). Fascinația Bosonului Higgs…!

15. TikTokerii preferați: 

Nu am folosit niciodată aplicația TikTok.

16. Instagramerii preferați: 

(Foarte) mulți artiști.

17. Podcasturile preferate:  

Nu urmăresc, prefer cărți și/ sau articole științifice, filme.

18. Melodia preferată: 

Doar una? Nu pot alege doar câteva referințe. Nu există o singură melodie preferată, ci
variate preferințe muzicale în funcție de stări psiho-emoționale diverse—artiști la care revin
oricând cu drag: Angelo Badalamenti, Ryuichi Sakamoto, Patti Smith, Lou Reed, David
Bowie, Nick Cave, Marc Bolan, Depeche Mode, Johnny Cash, Laurie Anderson, Cat Power,
Radiohead, Jimi Hendrix, Tim Booth, Grant Lee Buffalo, Nirvana, Hole, Pearl Jam, Sonic
Youth, Beach House, CocoRosie, Cocteau Twins, Bauhaus, Einstürzende Neubauten,
Diamanda Galas, Sainkho Namtchylak, Guesch Patti, Kate Bush, Aphex Twin, Alva Noto, Tom Waits, Camille Saint-Saëns, George Gershwin, Etta James, Nina Simone, The
Chordettes, Ella Fitzgerald, Aretha Franklin, Ben Webster, Miles Davis, John Coltrane,
Billie Holiday, Bryan Ferry, Prince, Foo Fighters, The Smashing Pumpkins, The Doors,
Iggy Pop, Muse, Soundgarden, Orbital, Underworld, Kraftwerk, Faithless, Daft Punk, Joy
Division, The Prodigy, Beck, Röyksopp, Texas, Groove Armada, Nouvelle Vague, Moby,
Pink Martini, Eddie Vedder, The Chemical Brothers, Air, Sigur Ros, Björk, Massive Attack,
Enigma, The Cranberries, Everything But The Girl (lista poate continua).
În ultimul timp însă, am tot ascultat anumite piese: „Hook Rug Dance” (Angelo
Badalamenti & David Lynch), „Teenage Dream” (T. Rex), „A Quiet Life” (Blixa Bargeld &
Teho Teardo), „I Love You Golden Blue” (Sonic Youth), „Slave To Love” (Willy DeVille),
„Armageddon” (CocoRosie), „Somewhere Tonight” (Beach House), „Space Song” (Beach
House), „The Greatest” (Cat Power), „Rock’n Roll Suicide” (David Bowie), „Heaven”
(Depeche Mode), „Daydream” (Wallace Collection), „The End of the World” (Julie
London), „Mockingbirds” (Grant Lee Buffalo), „The Sheltering Sky” (Ryuichi Sakamoto),
„Fall In Love With Me” (Tim Booth & Angelo Badalamenti), „Sand” (Einstürzende
Neubauten), „Always Look On The Bright Side Of Life” (Monty Python), „Terrible Angels”
(CocoRosie), „Voodoo Child” (Jimi Hendrix), „Satellite of Love” (Lou Reed).

19. Prozatorii preferaţi: 

(Atât de) mulți—în funcție de (in)coerența dialogurilor interioare (mulți dintre ei pot fi
incluși și în lista poeților preferați): William S. Burroughs, James Baldwin, Lewis Carroll,
Fernando Pessoa, James Graham Ballard, Aldous Huxley, Thomas Pynchon, Jorge Luis
Borges, Richard Brautigan, Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Susan Sontag, Marcel Proust,
Albert Camus, Doris Lessing, Günter Grass, Hermann Hesse, Henry Miller, Virginia Woolf,
Luigi Pirandello, Carl Jung, David Foster Wallace, Eve Babitz, Michel Houellebecq,
Umberto Eco, Samuel Beckett, Jean Cocteau, Milan Kundera, Franz Kafka, Boris Vian,
Vladimir Nabokov, Thomas Mann, Simone Weil, Saul Bellow, Philip Roth, William
Shakespeare, Henrik Ibsen, Kurt Vonnegut, Anthony Burgess, Irvine Welsh, Charles
Dickens, José Ortega y Gasset, Søren Kierkegaard, Haruki Murakami, Charles Bukowski,
Alvin Toffler, Herman Melville, Jerome David Salinger, Gabriel Garcia Marquez, Mario
Vargas Llosa, Mikhail Shishkin, Mikhail Bulgakov, Pascal Bruckner, Katherine Mansfield,
Robert Musil, Jeffrey Eugenides, Michel Foucault, Julian Barnes (lista poate continua)…

20. Poeţii preferaţi: 

(Atât de) mulți—în funcție de aceeași (in)coerență a dialogurilor interioare (mulți dintre ei
pot fi incluși și în lista prozatorilor preferați): Dorothy Parker, Anne Sexton, Diane
Wakoski, E. E. Cummings, Joe Brainard, Sylvia Plath, Emily Dickinson, William Bronk,
Bill Knott, Philip Lamantia, Robert Creeley, Richard Brautigan, Thomas Stearns Eliot,
Arthur Rimbaud, William Blake, Federico Garcia Lorca, Shel Silverstein, Paul Celan, Ezra
Pound, Joy Harjo, John Giorno, Ron Padgett, Donald Justice, Charles Wright, Yusef
Komunyakaa, Jalaluddin Rumi, Rainer Maria Rilke, Robert Hass, Ted Berrigan, Paul
Éluard, Conrad Aiken, Adrienne Rich, Joseph Pintauro, Eileen Myles, Marie Howe, Ted
Hughes, Etel Adnan, Li-Young Lee, Santōka Taneda, Ikkyū Sojūn, Matsuo Bashō,
Kobayashi Issa, Kenneth Rexroth, Bertolt Brecht, Robert Desnos, Pablo Neruda, Yi Yuksa,
Juan Ramón Jiménez, Nicole Brossard, Audre Lorde, Maya Angelou, Sonia Sanchez,
Antonin Artaud, Langston Hughes, June Jordan, Louise Glück, Linda Gregg, Lucille
Clifton, Anne Waldman, Anne Carson, Alice Walker, Hilda Doolittle, Jane Hirshfield,
Linda Pastan, Jane Kenyon, Alejandra Pizarnik, Jean-Pierre Simeón, Elizabeth Bartlett, Elsa
Gidlow, Abbas Kiarostami, Philip Larkin, Charles Simic, John Milton, William
Wordsworth, William Butler Yeats, Alexander Pope, Percy Bysshe Shelley, Walt Whitman,
Charles Baudelaire, Marina Tsvetaeva, Anna Akhmatova (lista poate continua)…

21. Cartea pe care o am în acest moment pe noptieră: 

De obicei, un teanc (de diverse dimensiuni, în funcție de anotimp): „Shifting The Silence” –
Etel Adnan, „Infinite Jest” – David Foster Wallace, „Doors of Perception” – Aldous Huxley,
„I Remember” – Joe Brainard, „Catching the Big Fish: Meditation, Consciousness, and
Creativity” – David Lynch.

22. Cartea pe care o recomand: 

Nu aș face astfel de recomandări, cred că sunt foarte multe variabile de luat în considerare,
mai ales nivelul de informații acumulate până la un anumit moment, starea psihică, starea
spirituală, experiența concretă a fiecăruia, interesele, rătăcirile sau regăsirile sinelui,
conștient și subconștient, mișcările (gracile ale) ființei.
Însă, aș recomanda oricui să citească…
Câteva cărți care ar putea aduce întrebări, răspunsuri, scotociri, răscoliri, liniște, înțelegere,
emoții, reflecție, lirism sunt: „The Tibetan Book of the Dead” (The Bardo Thodol),
„Illuminations” – Arthur Rimbaud, „The Wild Boys” – William Burroughs, „The Book of
Disquiet” – Fernando Pessoa, „One, None and a Hundred Thousand” – Luigi Pirandello.

23. Activiștii preferați:  

Brian Cox, Stephen Hawking (a cărui carte – „A Brief History of Time” – a fost sursa de
inspirație în traseul științific al lui Brian Cox), Jane Goodall, Vivienne Westwood.

24. Personajul din istorie cu care aș vrea să petrec o după-amiază: 

Iarăși, exces și nehotărâre: Siddhartha Gautama, Marcel Duchamp, Anne Sexton, Erwin
Schrödinger, August Ferdinand Möbius, Jean–Luc Godard, Andrei Tarkovsky, Grumpy
Bear, Abbas Kiarostami—și poate, pe înserat, o întâlnire cu o Jeanne d’Arc dezlănțuită și cu
o Elizabeth Bathory cumințită.

25. Personajul din literatură cu care aș vrea să beau cafeaua într-o dimineață:

Pe cât de solitară sunt, pe atât de mult mă încântă ideea de alai atunci când intru în contact
cu alte ființe, așa că ar putea să fie toți prezenți: The Mad Hatter („Alice’s Adventures in
Wonderland” – Lewis Carroll), Oskar Matzerath („The Tin Drum” – Günter Grass); Gregor
Samsa („Metamorphosis” – Franz Kafka); Vitangelo Moscarda („One, None and a Hundred
Thousand”– Luigi Pirandello); The Centaur („The Book of Imaginary Beings” – Jorge Luis
Borges); Emma Bovary („Madame Bovary” – Gustave Flaubert).

26. Ce mă deranjează cel mai mult la un om:

Mă sperie insectele și mă deranjează uneori oamenii mici.
Nu îmi plac personalitățile lipsite de autenticitate, cei care importă metodic bucăți din alții—
mă irită ipocrizia, mitomania, nepăsarea, mitocănia, răutatea, ignoranța, falsitatea, pizma,
mediocritatea, fățărnicia.
Cu toate astea, pot tolera suficiente fațete ale caracterului uman—cred că, înainte de a te
înverșuna împotriva unui om, mai înțelept este să încerci să îl tratezi cu milă, compasiune,
înțelegere. Mai este și perspectiva comportamentului opoziționist al copilului–viitor–adult
ce presupune existența unor abuzuri răsfrânte asupra sa—așa că nu știm ce anume îi
motivează pe oameni să recurgă la anumite tipare emoționale sau comportamentale, ce rău li
s-a făcut (mai ales atunci când erau vulnerabili) și nu au înțeles pe moment (sau pe deplin)
lecția.
Suntem licornii propriilor traume. Însă mă deranjează refuzul unora de a alege o cale onestă
de a le gestiona (una în care să nu fie lezate, dezavantajate, diminuate alegerile celorlalți).

27. Calitățile pe care mi-aș dori să le dezvolt sau să le dobândesc: 

O capacitate mai rapidă de a-mi stăpâni emoțiile (autocontrol), deși, așa cum spunea și
Rainer Maria Rilke, mă tem uneori și eu că dacă demonii m-ar părăsi, îngerii și-ar lua și ei
zborul—așa că păstrez toate revărsările tulburărilor de personalitate care aduc lupte,
frământari, rostogoliri, glorii si victorii zi de zi, mulțumesc.
Există momente când mă gândesc la înnoirea formelor, la caracterul ubicuu al spiritului și la
auto-actualizare.
Totodată, îmi doresc să fiu mai puțin abstractă în anumite circumstanțe care presupun mai
multă prezență în realitatea imediată (să rămân ancorată în prezent sau în concret, să nu mai
fiu atât de îngrijorată uneori în privința unor scenarii ce se aud doar în vocile zgomotoase
din minte, în agitația gândurilor—mai ales că Totul este o Iluzie).
Având și caracteristicile unei personalități accentuate (conform conceptului descris de Karl
Leonhard), îmi doresc o oarecare diminuare a anumitor însușiri, a pregnanței manifestărilor
unor trăsături ce mă bântuie zilnic și îmi deviază (inventiv sau nu) motivația.
Am tendința de a fi deziluzionată de multe ori din cauza încrederii cu care accept să ascult
(de fiecare dată) ceea ce oamenii îmi comunică (știind că nivelul de evoluție spirituală diferă
de la o persoană la alta)—aș vrea să nu mai fiu atât de excesivă emoțional, temperamentală,
aprigă, înflăcărată.
Aș vrea să mai domolesc spiritul justițiar, să reușesc mai des să îmi păstrez calmul (am
capacitatea de a mă destrăma autonom), să nu devin sangvină atunci când am de-a face cu
ceea ce consider a fi nedreptăți canalizate către ființă, către spirit.

28. Starea de spirit actuală: 

Deodată, totul–intens: introspecție, reflecție, reverie, sublimare melancolică—particip la
propria-mi geneză.
Scindare, o redistribuire (vastă-densă) a melancoliei: emoții extreme, neliniște, dar și
serenitate; sentimente de euforie alternate cu anhedonie, angoase… nostalgie, recunoștință,
dileme, recunoștință, mistic, recunoștință. O aparentă depresie endogenă, deși râd (și nu mă
opresc)—o rafinare a ceasurilor de fericire, o manifestare spontană între felurite lumini.
Holy melancholy…

29. Greşeala care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: 

Greșelile ce nu au urmări ireversibile, iremediabile…; cele recunoscute (și astfel, remediate);
erorile generate de toleranţă, gafele și naivitatea.
Însă, există situaţii care (încă) mă întristează și mă înfurie: să aflu că cineva acționează
împotriva altora profitând de încredere sau iubire, determinându-i să se simtă lezați,
micșorați sau oprindu-i din avânt—deși, atunci când înțelegi motivația ce stă în spatele unor
porniri (motivație direct proporțională cu evoluția spirituală), poți înțelege aproape orice
perspectivă și orice comportament. Încerc să elimin furia, dar rămâne dezamăgirea.
Ce înseamnă indulgenţă (până la urmă)? Reacționezi, acționezi sau taci?

30. Cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în această săptămână: 

Au fost câteva întâmplări (importante)—mai ales că suntem atomi curioși contemplând alţi
atomi (amintindu-l pe fizicianul Richard Feynman).
M-a surprins Introspecția din această săptămână.
Totodată, am citit volumul „Dancing on the Grave of a Son of a Bitch: The Complete
Motorcycle Betrayal Poems” – Diane Wakoski.
Și nu în ultimul rând, am tresărit (cu entuziasm) atunci când, privind pe fereastră, am întâlnit
o coțofană agitată (plimbându-se pe terasă).

31. Cea mai recentă lecție pe care am învățat-o: 

Apar destule „lecții” (mai degrabă, manifestări ale misticului, revărsări ale subtilului) în tot
acest Istigkeit—important este să le observăm sau să devenim conștienți că au apărut
cândva/ cumva, că ni s-au arătat.
Versurile lui W.S. Merwin mi-au rămas în minte: „Everything is/ the answer/ too fast”.
În fiecare zi, accept că e bine să renunț la unele porniri, să descompun din mine și să creez
altceva. Avem de toate în noi, depinde ce trezim, în ce moment al vieții și cât ținem acel
lucru treaz.
Orice situație critică poate fi înrăutățită—lecția: oricât de gravă este o situație, există
posibilitatea de a o înăspri. Revelația personală a fost umorul… precum un oftat: toate
acestea te vor amuza într-o zi, indiferent cât de cumplită ar putea fi acea zi.
„Lecție”? (Mai ales faptul că) suntem hărăziți Fascinației.