De câteva ori pe an ne reamintim că suntem români. Campania electorală este una dintre acele situații. Candidații sunt români adevărați, interesați de lumea în care trăiesc, merg la biserică își iubesc locurile de baștină sau pe cele în care își doresc o funcție. Votanții îl iubesc pe ăla care le promite mai mult și le zâmbește mai frumos. Dacă și primesc o atenție, dragostea crește. Chiar și așa, odată cu fiecare campanie electorală, în sinea ta se naște dilema “Toți fură, însă cum ar fi dacă de data asta ar apărea un om bun?”. Și se instalează așteptarea.

O altă situație a fost participarea echipei naționale de fotbal la EURO 2016. Timp de câteva secunde am fost și mândri, însă mândria este relativă. Totul este relativ, inclusiv speranța pe care am avut-o în suflet. Nu-mi permit să comentez prestația jucătorilor, deoarece eu sunt praf la orice sport, însă pot să spun câteva cuvinte despre microbiștii de ocazie care au susținut sportul rege de la măsuțele lipicioase din pub-uri.

Ei bine, oamenii ăștia nu înțeleg sportul. Microbiștii de ocazie nu s-au prins că în fotbal se aplică același principiu ca în căsnicie, adică treaba aia cu “la bine și la greu”. Când Stanciu dă un gol, avem echipă, avem valoare, suntem frumoși, deștepți și cinstim femeia care a purtat în pântece asemenea perlă. Când Tătărușanu gafează, îi bălăcărim tot neamul și îi umplem frigiderul, de parcă noi am fi fotbaliștii anului.

Albanezii ăia chiar m-au speriat, pe bune. Pe tipul care a dat golul îl cheamă Sadiku. Chiar are cineva impresia că s-ar fi descurcat mai bine pe teren? În fond, de ce s-au agitat atât microbiștii de ocazie? Au pierdut prea mult la pariuri?

Membrii echipei naționale s-au întors în țară, pe 21 iunie, în jurul orei 03:00. La aeroport i-au așteptat suporterii. Nu cu flori, ci cu nemulțumiri și vorbe grele. La ce s-au gândit cei care au fost acolo? “Mâine am zi grea la serviciu, însă îmi pun ceasul să sune la 02:00, îi aștept pe ăia la aeroport, îi bălăcăresc, mă duc la serbarea celui mic, apoi mă duc la muncă”. Trebuie să recunosc, apreciez fotbaliștii români. Au nevoie de un psihic foarte bun pentru a putea trece peste un eșec în fotbal, darămite peste gura păcătoasă a lumii.

Dintr-un studiu realizat de UEFA, rezultă că românii sunt cei mai interesati europeni când vine vorba despre fotbal. Mai exact, 91% dintre românii chestionați sunt interesați de acest sport, iar 29 % dintre aceștia declarând că sunt foarte implicați. Procentul românilor interesați de fotbal este la egalitate cu cel al ucrainenilor și al kazahilor. Ai noștri sunt interesați de fotbal, însă de la distanță. În vreme ce în Anglia, Germania sau Spania merg la meciuri peste 10 milioane de suporteri pe durata unui  sezon, în Liga 1 puțin peste 1, 5 milioane de microbiști români se află în tribune.

Ei bine, fotbalul, boxul și tenisul, descoperit destul de recent, nu sunt singurele sporturi pe care le practică românii.

Stejarii au câștigat, pentru a patra oară, World Rugby Nations Cup. Și ei sunt de-ai noștri. Și-a făcut cineva rezervare în Centrul Vechi ca să-i susțină? Câți știu măcar numele unui  jucător din echipa națională de rugby?

Cea mai bună jucătoare de handbal a lumii este o româncă. Cristina Neagu, de la Buducnost Podgorica, a fost desemnată cea mai bună jucătoare a lumii în anul 2015 în urma unei anchete realizate de Federația Internațională de Handbal. Cristina a câștigat cu echipa ei de club Liga Campionilor în 2015 și medalia de bronz cu echipa națională a României la Campionatul Mondial 2015. Pe lângă Cristina, din echipa  ideală a anului 2015 mai face parte și Paula Ungureanu de la HCM Baia Mare.

Câți știu că am avut finală românească la Europenele de scrimă? Simona Gherman a devenit campioană, la Torun, în urma duelului cu Ana Maria Popescu.

Am mai fost români și pe 24 iunie, de Ziua Universală a Iei. Ne-am scos iile de la naftalină, le-am pus pe noi, ne-am afișat fețele mândre, ne-am  făcut poze și le-am postat pe Facebook și Instagram. Promovând ia doar de ziua ei nu putem demonstra că suntem buni români sau că măcar iubim portul tradițional. Nu zice nimeni să mergem la întâlniri de afaceri încălțați în opinici, deși n-ar fi o idee rea într-un anumit context, însă buni români suntem dacă ne implicăm mai mult în comunitate. Români suntem dacă facem cinste familiei noastre, neamului nostru și vrem să le lăsăm o lume mai bună urmașilor noștri. Suntem români dacă purtăm cu drag ia pentru că ne leagă de strămoșii noștri și are o semnificație aparte pentru noi, nu pentru că vrem să ne încadrăm în ultimele tendințe ale modei.

Am mai fost români și pe 26 iunie. A fost ziua drapelului României. Ce culori are drapelul? Este roșu, galben și albastru sau albastru, galben și roșu? Știe toată lumea? Nu, nu știe.

Suntem români în valoare de 267.595 de euro. Atât am strâns, până acum, în cheta noastră pentru Cumințenia Pământului. Da, cumințenia ne arde buzunarele, deoarece comuniștii n-au vrut să primească moștenirea lui Constantin Brâncuși. În prezent, statul și-a dat seama că-l iubește pe unul dintre primii hipsteri ai României și că-i plac statuile lui. Pentru că avem atât de mulți bani, spitale moderne în care nu prea mergem pentru că suntem sănătoși, toți copiii noștri sunt prinși într-o formă de învățământ, lucru care o să le asigure un viitor strălucit în țară, bătrânii își trăiesc o a doua tinerețe mai grozavă decât prima, avem o infrastructură grozavă, ne-am conservat frumos clădirile și monumentele istorice, toată lumea are un acoperiș deasupra capului și un nivel de trai mai mult decât decent, dăm 11 milioane de euro pe Cumințenia asta. De ce, mă rog, o vrem? S-o spălăm ca pe covor, cu furtunul, așa cum am făcut cu Poarta Sărutului?

S-a încins tărâța românească în unii dintre noi și ne-am dat seama că nu putem dormi dacă nu e Cumințenia acasă. Ea este soluția tuturor problemele noastre. Ne dă să mâncăm, ne îngrijește când suntem bolnavi și ne plătește facturile. În realitate, Cumințenia doar ne strânge like-uri pe Facebook, deoarece este cool să fii cult, e cool să te bați cu pumnul în piept și să spui că valorile trebuie să rămână în țară. Ei bine, valori sunt și părinții care au plecat în străinătate pentru copiii lor și medicii care ne-au părăsit pentru că aici munceau până la epuizare pentru o mână de bani. Valori sunt și tinerii care termină o facultate, nu-și găsesc un loc de muncă în România și se chinuie printre străini, sperând că într-o zi totul va fi bine și se vor întoarce acasă. Valori sunt oamenii de lângă noi, pe care nimeni nu-i vede. Cine are grijă de valoile astea? Și mai ales când? Peste 150 de ani?

Ar trebui să trăim prezentul. Brâncuși nu e al meu. Brâncuși nu e al nostru. Nu-l merităm. Operele lui stau bine unde stau în prezent. Noi nu stăm bine. Stăm într-o mare  groapă de prostie. Dacă vom avea vreodată 11 milioane de euro, am face bine să-i investim în sănătate, educație, agricultură, infrastructură, crearea unor locuri de muncă, turism, mediu sau asistență socială. Ar trebui să investim în oameni. Hai să investim în oamenii ăștia vii din jurul nostru! Hai să construim ceva de 11 milioane de euro! Ceva palpabil, care să contribuie la îmbunătățirea calității vieții! N-am fi la fel de mândri de noi înșine dacă am folosi cu mai multă chibzuință banii?

Până la finalul anului, o să mai avem de două ori posibilitatea să fim români cu ocazia alegerilor parlamentare și cu ocazia zilei de 1 Decembrie, ambele marcate, probabil, de simbolurile noastre preferate la ceas de sărbătoare: mici, fasole și bere, presărate cu mândrie românească.

Ce se întâmplă în restul anului? Am obosit în așteptarea noastră de a se întâmpla ceva, însă nici nu vrem să mișcăm noi înșine lucrurile. Nu vrem sau nu avem timp, deoarece viața ne sufocă și uităm cum să fim români

Surse foto: Pixabay, telegraph.co.uk, Facebook, fashionew.com, Facebook.

Românul paranoic și cu înclinații naționaliste, care stă la umbră când via trebuie culeasă și drumurile trebuie reparate, se lamentează de pomană. El crede că refugiații vor să vină să ne ia locurile de muncă prost plătite și să ne lase fără pâine, când colo, spre rușinea noastră, imigranții se tem că vor ajunge în România.

Zilele trecute, m-a tulburat teribil un material pe care l-am văzut la Digi24. Un tânăr refugiat vorbea despre experiența sa din Ungaria : Eram 70 de oameni și ne-au dus într-o cameră de 20 de persoane. A trebuit să dormim în picioare pentru ca cei mici să poată dormi pe jos. Dacă nu eram de acord cu ce ne spuneau, ne-ar fi aruncat in Romania (…) Ce să facem în România? Nu e nimic de făcut acolo!, a declarat refugiatul. Mă dezgustă tratamentul inuman care le-a fost aplicat unor oameni pentru că au reușit să plece din mijlocul războiului. Ce să facem în România? Nu e nimic de făcut acolo. Auch! Asta a durut teribil. Înseamnă că avem probleme foarte grave dacă oamenii care au plecat din zone de conflict se feresc de România. Și chiar avem. Suntem săraci, rasiști, plini de prejudecăți și răi. Alde Cătălin Rădulescu, președintele PSD Diaspora, are impresia că imigranții care știu engleză și au ceasuri la mână sunt teroriști. Se teme să nu-i pună careva o bombă la fund când își duce copilul la locul de joacă. Mai bine s-ar teme să nu explodeze de atâta prostie. Sistemul de asistență socială e aproape infect, iar nivelul de trai nu e prea grozav. Chiar și concetățenii noștri dau România pe alte țări mai dezvoltate din punct de vedere economic.

Refugiații aspiră, în principiu, la Germania. Nu-i condamn. Potrivit Reuters, Statul german oferă mese gratuite și 143 euro pe lună, pentru nevoile primare. După trei luni, suma crește la cel mult 216 euro. Refugiații mai primesc 92 de euro pentru fiecare copil, în funcție de vârstă, iar după 15 luni, odată ce solicitarea de azi este aprobată, beneficiază de un ajutor de 400 de euro pe lună, plus cheltuieli de cazare și încălzire.

Guvernul german a alocat 6 miliarde de euro pentru găzduirea refugiaților. Există un plan privind construirea a 150 000 de locuințe sociale temporare și aproape 300 000 apartamente care vor fi construite de administrația locală. Germania, mai exact Merkel, își creează astfel imaginea de mamă a refugiaților. Așa își spală păcatele după reacția față de criza grecească. Pe lângă asta, Germania trăiește o criză demografică.  Are nevoie de locuitori, de populație tânără, aptă pentru muncă.

Așadar, Germania a alocat fonduri pentru refugiați și dispune de oportunități pe piața muncii. Avantaje atât pentru gazdă, cât și pentru refugiați. Oricât s-ar înghesui imigranții să ajungă acolo, ministrul de Interne, Thomas de Maiziere e categoric și a introdus controale la frontiere pentru a-i avertiza pe refugiați că nu pot alege în care țară vor fi găzduiți: Nu le putem permite refugiaților să aleagă liberi unde vor sa stea — acest lucru nu se întâmplă nicăieri in lume, a declarant de Maiziere, potrivit Reuters. De asemenea, Austria, Slovacia și Olanda au pus și ele noi controale la granițe.

România face și ea ce poate. Țara noastră ar trebui să primească 6350 de refugiați, însă potrivit MAI, dispunem de doar 1500 locuri, distribuite  în Bucureşti, Giurgiu, Galaţi, Timişoara, Rădăuţi şi Şomcuta Mare. După primirea unei forme de protecție în România, Ministerul Muncii va acorda imigranților, la cerere, un ajutor social de 5.4 lei pe zi de persoană, timp de cel mult 9 luni.

Ajutorul presupune asistenţă materială de hrană în limita sumei de 3 lei de persoană pe zi, cazare în limita sumei de 1,8 lei pe zi şi alte cheltuieli, în limita sumei de 0,6 lei de persoană pe zi. Drepturile de masă şi alte cheltuieli se acordă solicitantului de azil, la cerere, prin plata bilunară, în avans şi în numerar, a sumelor stabilite, potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări.

Oamenii vor primi gratuit săpun, detergent și alte obiecte pentru igiena personală. De asemenea, tot gratuit, ei au dreptul  la asistenţă medicală primară şi tratamentul prescris de medic, asistenţă medicală spitalicească de urgenţă şi tratament în cazul unei boli cornice.

Dacă obțin dreptul de ședere în România, imigranții sunt incluși în programe de integrare socială: cursuri de limba română, consiliere psihologică și sunt informați cu privire la drepturile pe care le au în țara noastră (locuință, educație, asistență socială etc. ).

După primirea statutului de refugiat, imigrantul primește un CNP care va fi trecut în permisul de ședere, în baza căruia se va putea angaja cu contract de muncă. De asemenea, el va putea să-și facă un paşaport pe baza căruia pot călătorii în statele Uniunii Europene. El va avea toate drepturile pe care le au cetăţenii români, exceptând  dreptul la vot, dreptul de a fi ales și alte drepturi politice. Timp de nouă luni, dacă nu-și găsește serviciu, un imigrant primește ajutor lunar de 540 de lei.

De la începutul anului și până în prezent, 381 000 de refugiați au ajuns în zona UE.

ONU estimează că până la finalul anului vor mai veni încă  400 000. Majoritatea imigranților vine prin Grecia din Turcia, iar de acolo merg prin Balcani și Ungaria. Alții pornesc din Libia spre Mediterană, cu principale ținte Austria, Germania și Suedia, țările cele mai dezvoltate economic din Europa și cu cele mai relaxate politici privind refugiații.

Imigranții rămân blocați în Grecia, Ungaria sau Italia pentru că Regulamentul Dublin prevede că refugiații trebuie să ceară azil în prima țară din UE în care ajung, dar nu specifică criteriile de calificare pentru azil. În momentul în care condițiile de trai din Siria s-au înrăutățit, premierul Ungariei, Viktor Orban, a cerut trimiterea unor ajutoare în valoare de 3,4 miliarde de euro în Turcia, Liban și Iordania, pentru a scădea numărul de refugiați care pleacă din zonele de conflict.

Imigranții fug de violențele din Orient (Siria, Irak, Afganistan, Libia, Somalia etc.). Papa  Francisc încurajează UE să primească cât mai mulți refugiați. Țări precum România, Bulgaria, Polonia, Ungaria și Spania s-au opus cotei impuse. Unul dintre motive este capacitatea  de a adăposti imigranții. Pe de altă parte, Viktor Orban  probabil confundă refugiații cu extratereștri că vor să-l invadeze.

Toată lumea crede că știe ceva despre imigranți, însă nimeni nu știe nimic. N-am plecat cu ei din Orient, din mijlocul bombelor, n-am murit cu ei în mașina frigorifică abandonată în Austria, nu ne-am înecat în Marea Mediterană, nu am fost victimele traficului de persoane, nu pe noi au urinat niște nemți neo-naziști, nu ne-a pus piedică o jurnalistă maghiară când alergam cu copilul în brațe, n-am dormit prin gări cu ei, nu împotriva noastră se construiesc garduri de fier, nu ne-au prins violențele la granița sârbo-maghiară și nu ne strivește pe noi un curent național socialist. Creștinismul începe să moară în Europa, și nu pentru că vin islamiștii, ci pentru că Ungaria nu a auzit de omenie, cum n-a auzit nici de spirit european și nici despre corectitudine politică. Indivizii sunt tot mai goi și orbiți de răutate. Care este soluția? Pacea mondială, așa cum o prescriu fotomodelele la toate concursurile de frumusețe. Dar cum ajungem la pacea mondială? Cum oprim războiul?

Iată un filmuleț animat pentru a înțelege ce înseamnă criza imigranților.

http://9gag.com/tv/p/az2bNN/the-european-refugee-crisis-and-syria-explained?ref=fbl9

Sursă foto