Umbra magiei – Ce vrăji au mai făcut lecturile (Recenzie, Nemira)

“În esența ei, magia vine din sacrificiu. Trebuie să renunți la ceva ca să poți primi apoi altceva. Și pentru că magia, cu tot ceeea ce îți permite și îți oferă pe lume, este ceva măreț, acel ceva la care renunți trebuie să fie la fel de important”.

Deși inițial pare că autoarea, Kat Howard, a construit “Umbra magiei” pentru a ne teleporta într-o lume magică, cugetările strecurate subtil în dialogurile personajelor s-ar putea să-ți nască teme de reflecție personală. Spre exemplu, în viață nu trebuie să te lași în bătaia destinului, ci tu însăți trebuie să-l dirijezi. Mai mult decât atât, niciodată nu vei primi totul pe tavă, ci mereu va trebui să muncești din greu și să faci sacrificii pentru a-ți atinge obiectivele, chiar dacă acestea înseamnă, de multe ori, interesele comunității și ale celor dragi, nu interesele personale.

Sydney este o fată ca oricare alta. Deși poartă pantofi cu toc (din câte văd, are o pasiune nedeclarată pentru Louboutin) și arată de parcă ar fi coborât de pe coperta revista Elle, când ajunge în intimitatea locuinței se delectează cu un pahar de vin și se îmbracă în uniforma de casă: colanți și un tricou lălâi. E genul de persoană pe care n-o placi la început, deoarece pare arogantă și lasă impresia că, deși nu recunoaște, ține morțiș să fie mereu în centrul atenției. Lucurile se schimbă când ajungi să o cunoști mai bine. O descoperi mai umană decât te așteptai și începi să o îndrăgești. Te cucerește cumva, deoarece e amuzantă, isteață, are încredere în ea, îi protejează pe oamenii la care ține și posedă un simți acut al dreptății. E plină nu doar de magie, ci și de horomoni care o iau razna când Ian își face apariția.

Când spun magie, nu te gândi că scoate iepuri din joben. Nu te gândi nici la pelerine și baghete fermecate, că nu e genul ăla de poveste. Aici, magia este cu mult mai sumbră și stă în falangele posesorilor, în casele lor, în umbre și în statui.

Ai spune că nici universul magic nu mai e ce-a fost odată. De fapt, cum este și firesc, s-a adaptat vremurilor noastre. Nostalgicii vor fi șocați să vadă că nu mai face nimeni ciorbă din ochi de broască. Magicienii servesc masa în oraș, au chiar cluburile lor selecte, dar și barurile dubioase pe care le frecventează,  au telefoane mobile, tablete, trimit e-mailuri și  merg la interviuri de angajare pentru posturi magice. Asta e, viața e grea pentru toată lumea, cu toții trebuie să muncim pentru o pâine.

Acțiunea romanului  este plasată în New York-ul zilelelor noastre, plin la propriu de magie, și o latură neștiută a sa, denumită Lumea Nevăzută, pe care, evident, Banalii n-o pot vedea. Povestea te prinde încă de la început, când Sydney ia pe sus mașinile din trafic. Nu face pe dirijoarea cu autobuze care levitează pentru că se plictisește acasă, ci pentru a atrage atenția unui potențial angajator, prin intermediul căruia să intre în Turnantă. Turna ce? Turnanta e un fel de competiție electorală magică, amestecată cu un M Factor (adică X Factor, dar cu magie), unde scopul e ca la final să câștige a ta Casă și să conducă  Lumea Nevăzută. Când spun Casă, nu te gândi la Astropufii de la Hogwarts, căci nu e cazul. Am stabilit deja că nu avem de-a face cu magia obișnuită. Aici, totul se întâmplă la un nivel cu adevărat machiavelic. Așadar, în cadrul Turnantei, conducătorii Caselor Magice din New York își angajează campioni care își lansează provocări și se duelează între ei. La început, duelurile sunt fermecătoare, însă pe parcurs, când magia scapă de sub control, ele devin mortale, chiar și atunci când nu e necesar.

În Turnantă se aliniază la start Case cu tradiție, spre exemplu Merlin, Prospero sau Dee, dar și candidați noi, care vor să-și întemeie o Casă, precum Beauchamps. Toți vor să câștige, iar câțiva dintre ei sunt capabili să facă orice pentru asta. În vreme ce setea de magie îi corupe definitiv pe unii indivizi, alții se luptă din greu ca toată puterea din ei să nu iasă afară și să sece pe toată lumea. Turnanta scoate la iveală secrete, crime, paraziți și poate aduce prietenii, iubiții și frații în situația de concura, până la moarte, unul împotriva celuilalt.

Vorbeam, la început, despre sacrificii. Sydney plătește prețul magiei pe care o folosește familia sa. Încă de mică, ea a fost dusă în Casa Umbrelor, un loc sinistru în care sunt folosiți ca jertfă primii născuți ai magicienilor. Aceștia sunt deposedați de puterile lor pentru a plăti datoriile celor care i-au sacrificat. Ritualul a fost întemeiat de Casa Merlin pentru a fi posibilă folosirea fără repercursiuni a magiei. Și culmea, repercursiuni există din plin! Sydney reușește să scape de aici, însă tot trebuie să plătească prețul magiei. Are un contract de respectat, iar pentru asta trebuie să fie la cheremul Casei și al Sharei, o conducătoare care este deopotrivă călău și victimă.

Oricât de interesantă ar fi Sydney, în roman își mai fac apariția câteva personaje implicate în intrigi suculente: Laurent, un bărbat de culoare care dorește să elimine prejudecățile din Lumea Nevăzută; Ian, iubițelul care vrea pace-n lume și pentru asta, printre altele, renunță la moștenirea sa; Madison, o avocată care știe tot ce mișcă în Lumea Nevăzută și are mereu legea la ea; Grey, un parvenit sadic care este dezmoștenit; Miranda, o mamă cu multe regrete și Harper, o tânără Banală care vrea să-și răzbune prietena ucisă într-o manieră brutală.

Dacă ești atentă la detalii, descoperi  lucruri neașteptate înainte ca personajele să destăinuie informațiile respective. Spre exemplu, legături de sânge la care nu te-ai fi gândit niciodată, motivele macabre pentru care a avut loc o dezmoștenire și ce se întâmplă cu magia care începe să dispară.

Din punctul meu de vedere, Sydney este o învingătoare nu numai în cadrul duelurilor din competiția Turnantei, ci și în cadrul luptelor interioare și a durerilor fizice pe care trebuie să  le suporte ca urmare a folosirii magiei. De fapt, ea este o învingătoare în ceea ce numim viață. Își depășește condiția de victimă și reușește să se afirme prin propriile-i puteri. Pe deasupra, dorește să facă dreptate în Lumea Nevăzută și să pună capăt sacrificiilor umane aduse în numele magiei, chiar dacă acest lucru ar putea implica sacrificiul ei total.

Îmi place că, de data asta, lumea magicienilor nu se află într-un loc imaginar, ci într-unul cât de poate de real. Mai mult decât atât, tind să cred că Lumea Nevăzută vine ca o metaforă la adresa faptului că în aglomerări urbane ca New York-ul și nu numai, oamenii nu au timp și răbdare să mai vadă ce se întâmplă pe lângă ei sau, după caz, posedă inocența de a crede că nu există substraturi tenebre ale realității.

Deși pare o carte ușoară, pentru adolescenți, “Umbra magiei” îți pune mintea la contribuție și te face să arzi de nerăbdare să citeși următoarea pagină, și următoarea pagină și următoarea, până uiți că trebuie să mai și dormi. Desfășurarea acțiunii se petrecere pe repede-înainte și sunt foarte mici momentele de respiro. Ba chiar m-am enervat, la un moment dat, deoarece însăși cartea acționează ca o magie asupra mea și nu-mi dă voie să mă mai opresc din citit.

Umbra magiei” face parte din imprintul Armada, lansat recent de Editura Nemira. Cartea poate fi achiziționată de aici.

 

2 răspunsuri la „Umbra magiei – Ce vrăji au mai făcut lecturile (Recenzie, Nemira)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Consimțământ privind prelucrarea datelor cu caracter personal

*

SUNT DE ACORD

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.