Când vorbim despre sănătate, indiferent că avem în minte somnul, inima, vaginul sau alunițele, nu ar trebui să existe rușine. În mod paradoxal, ne putem pierde ușor inhibițiile în social media prin comentarii sau fotografii, însă ezităm să ne dezvăluim frământările, în special cele legate de probleme ginecologice, în cabinetul medicului. Uităm că, de fapt, specialistul este conștient de profesia sa. Nu se așteaptă și cu siguranță nici nu dorește ca o pacientă să intre în cabinet și să se diagnosticheze singură. Și, în mod cert, nu va merge niciodată la serviciul pacientei, acasă la părinții ei sau în grupul acesteia de prieteni să le dea tuturor detalii despre cum a decurs consultația. Așadar, ce ne oprește să-i adresăm medicului acea întrebare la care, la un moment dat în viață, ajungem să căutăm răspuns, noaptea târziu, în zeci de pagini web?
Știm de la mama că aici nu se pune mâna. La orele de biologie, doamna profesoară a sărit peste paginile unde erau ilustrațiile cu sistemele reproductive. Noroc cu un program educațional, desfășurat în școli de ditamai corporația, că am descoperit termenul vulvă. Dintr-o dată, ne trezim la maturitate că nu știm mare lucru despre HPV, menstruație, igienă intimă sau investigații medicale necesare unei femei. De aceea, am stat de vorbă cu dr. Raul Cherecheș, medic specialist obstetrică – ginecologie, despre toate acele lucruri pe care îți este teamă, fără motiv, să le scrii, să le rosteși și să le gândești despre ce se întâmplă acolo jos. De la miros, secreții vaginale și mâncărimi inexplicabile până la epilarea în zona intimă, cele mai frecvente dileme despre vulvă și vagin sunt lămurite de către un expert empatic, care vorbește pe limba pacientelor, la cabinet, la Royal Hospital, dar și în social media. Pe canalul său de TikTok, dr. Cherecheș abordează într-o manieră atrăgătoare, cu profesionalism și nu în ultimul rând, umor, toate acele lucruri pe care ne este teamă să le rostim cu voce tare.
Cum miroase un vagin sănătos? Dar unul mai puțin sănătos?
Mirosul vaginal este un subiect despre care multe femei sunt curioase, dar pe care puține îl discută deschis. De fapt, vaginul are un miros natural care variază în funcție de mai mulți factori, precum ciclul menstrual, alimentație, igienă și starea generală de sănătate. Un vagin sănătos nu este complet inodor, dar nici nu ar trebui să aibă un miros neplăcut care să persiste după spălare.
Un vagin sănătos poate avea miros acidulat sau metalic datorită pH-ului natural al vaginului (4.0 – 4.5) sau un miros lactat datorită prezenței bacteriilor benefice (lactobacili). Mirosul poate deveni mai intens decât în mod obișnuit, înainte și după menstruație, după sport, efort fizic intens, transpirație sau contact sexual, însă dispare după spălare.
Mirosul puternic de pește stricat ar putea fi unul dintre simptomele vaginozei bacteriene. Mirosul de drojdie sau pâine ar putea semnala candidoza vaginală. Mirosul neplăcut, dulceag sau putred indică o infecție vaginală avansată sau tampon uitat. Mirosul de amoniac semnalează probleme urinare sau de alimentație.
Pacienta trebuie să meargă la medic dacă constată că se confruntă cu un miros vaginal anormal care persistă, secreții abundente de culoare galben-verzui, spumoase sau cu sânge, mâncărimi, usturime sau durere în timpul urinării.
Se constată senzația de mâncărime în zona genitală. Despre ce poate fi vorba în cel mai fericit caz? Dar în cel mai rău caz?
În cel mai fericit caz, e ceva minor și ușor de tratat, precum iritație sau alergie locală, cauzată de absorbante parfumate, epilare recentă, lenjerie sintetică/strâmtă sau detergent.
De asemenea, mai poate fi vorba despre o igienă intimă excesivă sau incorectă. De aceea, este indicat ca igiena să se facă doar la exterior, o dată pe zi, cu gel intim fără parfum. În absența recomandării specialistului, sunt contraindicate dușurile vaginale, deoarece vaginul se curăță singur.
În cel mai rău caz, dacă mâncărimea este excesivă și însoțită și de modificări ale secreției vaginale, poate fi vorba despre o problemă medicală serioasă, precum infecții vaginale, infecții cu transmitere sexuală, dermatită, boli autoimune sau leziuni precanceroase.
Pacienta trebuie să meargă la medicul ginecolog dacă, în ciuda igienei corecte, mâncărimea persistă mai mult de două sau trei zile și apar secreții anormale, leziuni, febră sau usturime la urinare sau dacă a avut contact sexual neprotejat cu un partener nou.
UNUL DINTRE MOTIVELE PENTRU CARE AR TREBUI SA EVITI TANGA ESTE TRANSFERUL DE BACTERII DIN SPATE ÎNSPRE FAȚĂ
Cât de bine se împacă zona genitală cu tanga?
Se află într-o relație de tip It’s complicated. Pe lângă partea sexy, există și o parte mai puțin plăcută. O astfel de lenjerie intimă produce fricțiune, care poate duce foarte ușor la iritație. Materialul care intră direct între fese poate irita pielea delicată din zona perineală și vulvară, mai ales dacă este prea strâmt, ai pielea sensibilă sau faci sport. Totodată, materialele sintetice reprezintă mediul perfect pentru umezeală și ciuperci. Prin purtarea de tanga din poliester, nylon sau dantelă, zona intimă poate deveni o mini-saună pentru Candida.
Un alt motiv pentru care ar trebui să eviți chiloții tanga este transferul de bacterii din spate înspre față. Pacientele care se confruntă frecvent cu bacterii comensuale (Candida, Streptococ sau Enterococ) ar trebui să renunțe definitiv la tanga.
Dacă totuși vrei să porți tanga, fă acest lucru ocazional și alege întotdeauna bumbacul! Evită-i complet dacă ai infecții recurente, ești predispusă la iritații, faci sport sau e foarte cald afară! Chiloții tanga nu sunt dușmanii vaginului, dar nici cei mai buni prieteni. Uneori, cel mai sexy lucru est o floră vaginală echilibrată.
Purtăm sau nu protej-slipuri în fiecare zi?
Un mare NU! Protej-slipul reține căldura și umezeala, încurajând astfel dezvoltarea candidozei, dar și a bacteriilor, care cresc riscul de vaginoză sau infecții urinare. Zona intimă are nevoie de aerisire, nu de un scut permanent.
Multe protej-slipuri au parfumuri, adezivi sau fibre sintetice, care pot declanșa dermatite de contact cu usturimi. De asemenea, tot mai multe studii și experimente ne arată că aceste produse conțin microparticule de metale și microplastice care, pe lângă efectul iritant, mai sunt și disruptori hormonali.
Totusi, există situații speciale când chiar trebuie să porți protej-slipuri, cum ar fi călătorii, ovulație cu secreție abundentă, final de menstră când apar scurgeri maronii la unele femei. În aceste cazuri, este indicată alegerea unui produs realizat dintr-un material delicat, precum bumbacul, fără parfum și fără plastic. Schimbă-l o dată sau de două ori pe zi. Nu-l purta în timpul somnului!
Dormim cu sau fără lenjerie intimă?
Spoiler: vaginul iubește libertatea noaptea!
E bine să dormim fără lenjerie, deoarece zona intimă are nevoie să „respire”. Purtarea de lenjerie strânsă toată ziua, apoi noaptea, presupune umezeală, căldură și zero ventilație. Aceste condiții duc la apariția ciupercilor și a bacteriilor.
Medicul ginecolog se simte deranjat dacă pacienta are păr pubian atunci când vine la consult?
„Vai, trebuie să mă epilez înainte să merg la ginecolog, că mă fac de râs!” e doar un mit. În realitate, ginecologul nu e interesat de tipul de pilozitate al pacientei. Ginecologii sunt medici. Au văzut mii de vulve, cu și fără păr, cu tunsori creative sau zero efort. Nu judecăm. Nu comentăm. Toate vulvele sunt frumoase, cu sau fără păr.
Care metode de îndepărtare a părului nedorit considerați că sunt în armonie cu zona inghinală și axilele?
Epilarea cu ceară caldă sau rece smulge firul de la rădăcină asigură o piele fină timp de câteva săptămâni. Are, însă, și riscuri precum iritație, foliculită, durere, arsuri (dacă ceara e prea fierbinte) și poate inflama glanda Bartholin (mai ales dacă există un chist). Epilarea cu ceară nu trebuie să se facă în saloanele unde ceara folosită în zona inghinală nu se aruncă, deoarece prezintă risc crescut de infecții, precum herpes. Epilarea cu ceară nu este o cauză directă de infecție cu HPV, dar în condiții de igienă precară, poate favoriza transmiterea virusului.
Epilatorul electric este eficient, dar dureros în zona intimă. Frecarea constantă poate irita ganglionii superficiali sau duce la fire crescute sub piele.
Lama de ras este ieftină, îndepărtează părul rapid și fără durere. Nu afectează ganglionii, dar poate irita labiile și pielea dacă nu e folosită cu grijă. De asemenea, micile tăieturi prezintă risc de infecții.
Epilarea cu cremă depilatoare este nedureroasă, însă acționează chimic. Prezintă risc crescut de arsuri chimice sau reacții alergice. Atenție! Nu se aplică pe mucoase sau prea aproape de labiile interne.
Epilarea cu laser /IPL este cea mai eficientă pe termen lung, deoarece asigură reducerea semnificativă a firelor. Nu afectează ganglonii sau glandele. Procedeul se află în acord cu pielea dacă este realizat de personal instruit. Poate provoca iritații temporare.
Există acele fire rebele care apar uneori în jurul mameloanelor, fără a avea în spate existența unei patologii, precum POS sau exces de testosteron. De ce apar și cum pot fi îndepărtate?
Sunt perfect normale în multe cazuri și nu semnalează neapărat o patologie.
Cauze frecvente și fiziologice sunt sensibilitatea individuală la androgeni (hormonii „masculini” existenți în cantități mici și la femei), factorii genetici, vârsta și schimbările hormonale (schimbări asociate adolescenței, sarcinii și menopauzei) sau faza ciclului menstrual în care se află femeia.
Cea mai simplă, sigură și eficientă metodă de a le îndepărta este penseta. Tot ceea ce trebuie să faci este să tragi ușor firul în direcția creșterii, cu o pensetă dezinfectată.
Uneori, în timpul activităților casnice sau la sală, vaginul poate manifesta un fenomen cel puțin jenant: gaze. Ce sunt acestea mai exact și când ar trebui să reprezinte un motiv de îngrijorare?
Sunt bule de aer blocate în vagin și care ies sub presiune, cu un sunet asemănător flatulenței. Fenomenul se numește colocvial queef sau vaginal fart. Cel mai frecvent apare în timpul sau după contactul sexual. Poate apărea în timpul exercițiilor fizice (yoga, pilates sau genuflexiuni) care presupun mișcări de deschidere sau compresie abdominală ce pot „aspira” aer în vagin, ulterior să-l împingă afară.
De regulă, queeful nu este periculos. Dar dacă este foarte frecvent, însoțit de simptome anormale, ar putea indica prolaps vaginal sau, în cazuri rare, fistulă vaginală.
Până la a câta săptămână de sarcină au voie femeile să întrețină raporturi sexuale?
Dacă sarcina este normală, fără riscuri obstetricale, femeile pot avea raporturi sexuale pe tot parcursul sarcinii, inclusiv în trimestrul al treilea, până aproape de naștere. Activitatea sexuală nu afectează copilul, fătul fiind protejat de lichidul amniotic, uter și colul uterin. Orgasmul poate provoca contracții ușoare (Braxton-Hicks), dar ele sunt normale și inofensive în majoritatea cazurilor.
ZONA INTIMĂ SE POATE TONIFIA
CU EXERCIȚII FIZICE REGULATE
După o naștere normală, tonusul muscular de la nivelul vaginului nu va mai fi niciodată la fel. Femeia va mai simți plăcere în timpul penetrării? Dar bărbatul?
Vaginul trece prin transformări după naștere. Mușchii și fasciile planșeului pelvin se întind și se slăbesc temporar în timpul travaliului. Câteodata se pot chiar rupe (travaliu lung sau bebeluș mare) și atunci lucrurile nu mai sunt temporare. Poate apărea o senzație de „larg” în primele săptămâni sau luni după naștere, dar asta nu înseamnă că vaginul rămâne așa. Vaginul este o structură elastică, care se reface remarcabil în timp.
Zona intimă se poate tonifia cu exerciții regulate, precum Kegel, reeducare perineală, yoga, pilates, electrostimulare, uneori chiar terapie cu biofeedback.Cu timp, răbdare și exercițiu, tonusul poate fi recuperat parțial sau chiar complet.
Femeia poate simți în continuare plăcere, uneori poate chiar mai multă, deoarece e mai conectată cu corpul ei și mai relaxată în relația sexuală. Totodată, plăcerea feminină nu vine doar din presiune mecanică, ci și din stimularea clitoridiană, emoție, relaxare și încredere!
Uleiul de cocos e bun în pat (ca lubrifiant) sau rămâne în bucătărie?
Rămâne în bucătărie! Este incompatibil cu prezervativele din latex. Uleiul degradează latexul și prezintă risc crescut de rupere. Dacă folosiți prezervative, nu folosiți ulei de cocos ca lubrifiant. Alegeți unul pe bază de apă!
De asemenea, uleiul de cocos poate dezechilibra flora vaginală. Deși are efecte antimicrobiene, poate fi prea puternic și să distrugă bacteriile bune. Unele femei pot se pot confrunta cu iritație, mâncărime sau infecții recurente dacă îl folosesc frecvent.
Ce se află în spatele sângerării între menstruații și când ne adresăm medicului ginecolog?
Cauze frecvente și inofensive (în multe cazuri) sunt ovulația, modificările hormonale, administrarea de anticoncepționale (spottingul este comun la începutul administrării pilulelor contraceptive, al plasării dispozitivelor intrauterine hormonale sau a plasturilor), stres, alimetație inadecvată, somn insuficient sau contact sexual, mai ales dacă există sensibilitate a colului uterin sau uscăciune vaginală.
Există, însă, situații când sângerarea, însoțită de alte simptome, poate semnala o problemă, precum infecții genitale (gonoree), fibroame uterine, SOP, leziuni pe colul uterin, displazii sau HPV.
Spottingul poate apărea, de asemenea, în sarcina timpurie (implantare) sau, din păcate, în context de avort spontan sau sarcină ectopică.
REMEDII NATURALE PENTRU DURERI MENSTRUALE: MAGNEZIU,
VITAMINA B1 ȘI OMEGA-3
Ce remedii recomandați împotriva durerilor menstruale intense?
Medicamentele antiinflamatoare (AINS) blochează prostaglandinele, adică substanțele care declanșează contracțiile dureroase ale uterului. În cauzul lor, există un mic truc – trebuie să fie luate cu câteva zile înainte de a începe durerile. Dacă știi că ai dureri încă din prima zi de sângerare, poți începe să iei ibuprofen, ketoprofen sau naproxen cu 2-3 zile înainte (câte 3 pe zi), chiar dacă nu simți durere. Există, însă, riscuri, dacă le iei pe termen lung, fără recomandarea medicului. Dacă ai afecțiuni gastrice, rinichi sensibili sau probleme cardiace, ia antiinflamatoarele cu mâncare, în dozele recomandate, și nu mai mult de 2-3 zile pe lună.
De asemenea, există și remedii naturale, precum magneziu (administrat cu 1-2 săptămâni înainte de menstruație), vitamina B1 și Omega-3. Ajută și o compresă cu apă caldă aplicată pe abdomen. Deși poate părea contraintuitiv, mișcarea (exercițiile ușoare) stimulează circulația și eliberează endorfine, care combat durerea.
Dacă durerile sunt persistente, invalidante, însoțite de greață, amețeală sau disconfort în timpul actului sexual, ar putea fi semnul unei afecțiuni ca endometrioză sau adenomioză, situații când este obligatoriu un consult ginecologic.
În jurul menstruației gravitează o mulțime de produse menite să gestioneze fluxul menstrual. Care sunt cele mai bune și cele mai puțin bune opțiuni?
Nu exista “cea mai buna opțiune”. Există opțiunea potrivită pentru corpul tău. Suntem diferiți cu toții, așa că nu există o soluție universală.
Cupă menstruală și chiloții menstruali sunt combinația ideală pentru confort, discreție și sustenabilitate. Nu irită și nu prezintă risc de infecție.
Absorbantele reutilizabile sunt potrivite pentru pielea sensibilă și, pe deasupra, sunt sustenabile.
Tampoanele interne sunt indicate doar în caz de sport, înot sau nevoie sporită de mobilitate. O opțiune mai bună este, în schimb, cupa menstruală.
Mai puțin recomandate sunt absorbantele parfumate, tampoanele interne folosite pe flux slab (prezintă risc de infecții) și produsele sintetice, „super-absorbante”, deoarece pot usca, irita și favoriza dezechilibre.
Care sunt cele mai frecvente și ignorate semne care ar trebui să trimită femeia la un control medical de urgență?
Sângerare vaginală abundentă în afara menstruației (mai ales dacă apare după contact sexual, la menopauză sau dacă e însoțită de cheaguri mari și amețeală) poate semnala polipi, fibroame, leziuni de col, sarcină extrauterină sau chiar cancer genital.
Durerea pelviană acută și asimetrică, mai ales dacă apare brusc, într-o parte, cu sau fără sângerare poate semnala sarcină ectopică, chist ovarian rupt, torsionare de ovar, toate fiind considerate urgențe medicale.
Febra, însoțită de durere abdominală și scurgeri vaginale urât mirositoare pot indica boala inflamatorie pelvină (BIP), o infecție gravă a uterului, a trompelor sau a ovarelor. Netratată, poate duce la infertilitate sau infecție generalizată.
Mâncărimea intensă, însoțită de leziuni sau vezicule în zona genitală, apărute brusc, pot semnala o infecție cu transmitere sexuală (ex: herpes genital), care necesită diagnostic și tratament rapid.
Durerea sau usturimea la urinare, însoțită de durere pelviană și nevoia frecventă de a urina poate semnala o infecție urinară ascendentă (pielonefrită) sau o cistită complicată, diagnostic care necesită antibiotic și monitorizare.
Durerile din timpul actului sexual (dispareunie) apărute recent nu trebuie să fie ignorate, deoarece pot fi un simptom pentru infecții, endometrioză, inflamații pelvine sau chiar leziuni cervicale.
Lipsa menstruației, însoțită de teste de sarcină cu rezultat pozitiv și durere abdominală pot indica o posibilă sarcină extrauterină, considerată o urgență ginecologică majoră care poate pune viața în pericol.
Secreția vaginală neobișnuită prin culoare, miros sau consistență poate semnala infecție vaginală, situație care necesită diagnostic, nu automedicație!
Care sunt investigațiile medicale uzuale pe care orice femeie ar trebui să le facă?
În primul rând, testul Babeș-Papanicolau trebuie să fie efectuat la începutul vieții sexuale. Testul depistează eventualele modificări celulare ale colului uterin. Este, așadar, esențial pentru prevenirea cancerului de col uterin.
Testul HPV (virusul papiloma uman) se face după vârsta de 30 de ani, o dată la trei ani (doar dacă rezultatul este negativ). Depistează prezența tulpinilor de HPV cu risc oncogen. Este cel mai bun predictor al riscului de leziuni cervicale
Controlul ginecologic de rutină trebuie să fie făcute anual, chiar dacă nu există probleme. Presupune examinare pelviană, ecografie transvaginală și evaluarea secreției. Este o modalitate bună de prevenție și monitorizare pentru infecții, chisturi ovariene, fibroame, polipi etc.
De asemenea, anual, sunt necesare analize uzuale de sânge și urină (hemoleucogramă, colesterol, glicemie, transaminaze, VSH, uree, creatinină și sumar urină), deoarece oferă o imagine de ansamblu asupra stării generale de sănătate.
Importantă este și examinarea sânilor. Autoexaminare lunară se face la câteva zile după menstruație. Anual, se face examen clinic la medic. Ecografie mamară se face la 1-2 ani după vârsta de 20-25 de ani. Mamografia se face la fiecare 2 ani după vârsta de 40 de ani pentru depistarea precoce a chisturilor, nodulilor sau a cancerului mamar.
Evaluarea funcției tiroidiene (TSH și FT4) se face la debutul vieții adulte, apoi la 2-3 ani sau mai frecvent dacă apar simptome. Tulburările tiroidiene sunt frecvente la femei și influențează menstruația, fertilitatea și metabolismul.
Densitometria osoasă (DEXA) se face după menopauză sau dacă există factori de risc pentru osteoporoză (fumat, istoric familial sau dietă săracă în calciu) pentru prevenirea fracturilor și a pierderii masei osoase.
Consultul ginecologic preconcepțional (dacă îți dorești copii) include analize TORCH, grup sanguin, Rh, test Papanicolau și evaluare hormonală pentru a începe o sarcină dintr-un context optim de sănătate.
Câte dintre aceste investigații medicale sunt gratuite și în ce condiții poate fi obținută gratuitatea?
Cele mai multe dintre aceste investigații sunt gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau de la specialist. Momentan, genotiparea HPV nu este gratuită decât în campaniile de screening, care sunt tot mai puține în ultima perioadă.
Femeile căsătorite sau cele care au un partener stabil de un număr considerabil de ani mai trebuie să se vaccineze împotriva HPV?
Da are sens vaccinarea chiar și într-o relație stabilă. HPV nu dispare atunci când apare monogamia.
Poți fi infectată de ani de zile fără să știi, pentru că HPV poate fi latent („adormit”) în organism sau pentru că, în Romania, încă nu se folosește testarea HPV ca metodă de screening. Virusul poate fi reactivat în perioadele de imunitate scăzută, stres sau schimbări hormonale.
De asemenea, partenerul poate fi purtător asimptomatic. Ultimele studii ne arată că bărbații sunt “rezervorul” de HPV. Ei se infectează foarte ușor și elimină greu virusul. Astfel pot purta virusul fără simptome și îl pot transmite, chiar în relații monogame. Așadar, o relație stabilă nu garantează lipsa expunerii anterioare.
Vaccinul HPV poate preveni reinfectarea și alte tulpini. Chiar dacă ai fost expusă la o tulpină, vaccinul protejează împotriva celorlalte (există peste 100 de tipuri de HPV, iar vaccinurile acoperă cele mai periculoase). În același timp, poate ajuta sistemul imunitar să controleze infecțiile existente și să prevină leziunile.
Există, însă, și limite. Vaccinul e mai eficient dacă se administrează înainte de expunerea sexuală. Totuși, studiile arată beneficii și după 26, chiar până la 45 de ani, în funcție de istoricul medical și sexual.
Vaccinul nu tratează infecția cu HPV deja prezentă. Dacă ești deja infectată cu o tulpină de HPV, vaccinul nu o va elimina. Vaccinul nu este un tratament pentru infecția existentă sau pentru leziunile provocate de HPV.
Ceea ce poate face vaccinul este să te protejeze împotriva altor tulpini oncogenice pe care nu le-ai contractat. Poate reduce riscul de reinfectare sau de progresie a infecției persistente, prin stimularea imunității generale (unele studii susțin acest efect indirect). Există cercetători care sugerează că vaccinul poate oferi protecție parțială și împotriva tulpinilor neincluse direct în vaccin, dar care sunt asemănătoare genetic cu cele acoperite.
Surse foto:
foto reprezentativă și (10) – arhivă dr. Raul Cherecheș, (1) – pikisuperstar via freepick.com, (2, 3, 5, 7, 11) – freepick.com, (4) – stocking via freepick.com, (6) – canva.com, (8) – Nataliya Vaitkevich via pexels.com, (9) – diana.grytsku via freepick.com
Other Articles
Doar Moschino putea să facă un lux din spaghete cu roșii
