Nopțile albe se află în top trei motive pentru care iubesc Bucureștii. Îmi asum cearcănele și măsor orele nedormite, de la caz la caz, în file de carte, în preocupări frivole, în marote fel de fel, în noeme energizante, în rătăciri sub bolta cerească sau scrutând orașul care nu-mi dă voie să dorm. Astfel, descopăr că nu mă aflu în locul de întâlnire al insomniacilor, ci al minților creative.
Potrivit unui studiu, oamenii creativi obișnuiesc să doarmă mai puțin decât ceilalți. Drept să-ți spun, nu știu ce-i ține treji în general, însă știu de ce unii n-au pus geană pe geană sâmbăta care tocmai a trecut.
În “Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs”, creativii și-au dat întâlnire într-un cadru boieresc, la Centrul Cultural Casa Artelor, vechea Casă Eliad, pentru a ne dezvălui ideile lor prinse în produse cu drag meșteșugite.
Așadar, iată-mă în bezna de pe Splaiul Unirii, căutând indicatoare care să mă ghideze către Noaptea pe care o căutam cu atâta ardoare. Dibuiesc drumul. Am vaga bănuială că, în capătul străzii, se află destinația mea și am certitudinea că vagabondajul nocturn nu poate fi condamnat dacă are ca țintă degustarea unei manifestări artistice.
Ajunsă la numărul 5, în fața unei bijuterii arhitecturale cu o vechime de peste două secole, am început să mă simt ca o boieroaică, una contemporană, desigur, cu jeans și telefon mobil. Vreau să intru în clădire. Pe moment nu observ că stau ilegal în cadrul unui fotograf. Mai trag cu ochiul la decorul fascinant, apoi îmi dau seama că ar fi drăguț din partea mea să nu intervin în fotografia unui grup care s-a așezat pe scări. Drumul se eliberează. Nu știu încotro s-o apuc. Ce-i drept, de obicei nu prea mă învârt prin spații aristocratice. Buuun, activez modulul “duduia elevata”, dacă am așa ceva, și încerc să pun întrebări cât mai puțin penibile. Ah, da, cică sunt unul dintre bloggerii oficiali ai evenimentului, dar n-am pregătit nicio întrebare. Am citit, desigur, câteva informații despre artiștii prezenți la eveniment, dar timpul mi-a sugerat să fiu spontană în comunicare.
În hol, pe covorul roșu, cuprinse între oglinzi, agitație și admirație, tablourile-ceas ale Deco-Box vibreză odată cu privitorii. Fix așa arată zgomotul pe care îl auzi. Culorile exprimă ceea ce omul uită să exprime, iar piesele expuse parcă sunt un îndemn la a-ți trăi timpul, nu la a-l consuma.
Fac stânga. Mă așteaptă trei încăperi pline de contraste, unde practic nu mai există graniță între vechi și nou, pentru că totul este îmbinat armonios. Mobilierul (pare-mi-se venețian) nu disturbă energia pieselor expuse. Chiar și boierii de modă veche care au locuit de-a lungul timpului în Casa Eliad ar fi fost încântați de creațiile tinerilor artiști prezenți la eveniment.
Nu mă dau în vânt după vita din farfurie, ci după cea care se poartă pe umăr. Venite tocmai din Brașov, produsele Genuineleather parcă vor să fie plimbate prin Cișmigiu, pe Calea Victoriei și oriunde vor picioarele să meargă. Da, vorbesc despre genți faine care miros a orele pe care nu le-a dormit Daniel Savu.
Drumul prin nou continuă. În vreme ce unii nu reușesc să coasă un nasture, echipa Metal Creativ coase în tablă bucăți din tradiția românească, iar ceasul lor biofil îți reamintește că ești viu.
Dacă zânele ar ieși la shopping, ele și-ar lua accesorii de la Brielle Bijoux și le-ar purta cu grație la un eveniment elegant dintr-o pădure fermecată.
Raicelai te îndeamnă să inspiri și să expiri. Terrariumurile îți prezintă, în recipiente de sticlă, Grădini Botanice în miniatură, care oferă doze mici și curate de oxigen. “Cât rezistă?”, am întrebat. “Cât ai grijă de el”, mi s-a răspuns. “Ah, este pentru cei responsabili”, mi-am spus în gând. De fapt, un terrarium este pentru cei care iubesc aerul. Iubești aerul, nu-i așa?
Cu bucurie în suflet, îi zăresc pe Monica și Bogdan de la Atelier Kiku. În timp ce ei discută cu vizitatorii, mă gândesc cum să mă bag în seamă: “Salutare, Monica și Bogdan! Eu sunt Magda. Vă urmăresc pe Facebook. Așa v-am descoperit și v-am propus interviul. Ce credeți? Acum vă urmăresc și în viața reală!”. Hmm, acesta ar fi mai degrabă modulul “duduia stalker” și parcă nu așa mi-am propus să fiu. Fără să-mi mai fac prea multe scenarii în minte, merg la Monica și mă prezint, iar ea m-a întâmpinat veselă și prietenoasă cu o îmbrățișare. Am descoperit-o exact așa cum mă așteptam, un om cald și pasionat de ceea ce face. Deși este mai tăcut, Bogdan mi-a părut la fel de prietenos și de pasionat. De asemenea, am făcut cunoștință și cu cinci dintre produsele lor: pendul STAIRWAYS care odată ajustat poate avea aceeași înălțime ca mine, pendul SCHIRBA care te ademenește cu lumina, veioza Cubs cu siguranță iubește beletristica, veioza Light Tunnel care mă poartă cu gândul la tărâmul african, iar în veioza Rainbow am descoperit o invitație clară la colorat seri și vise. Toate produsele parcă îndeamnă la nopți albe, inspiraționale și pline de contemplație.
Șirul descoperirilor continuă.
Dan Schiller a venit cu un scaun din metal și plexiglass, o piesă pe care n-aș putea să o tratez cu fundul și nici altora nu le-aș permite astea. Minimalismul DS Chair te face să îți dai seama că nu știi nimic despre scaune și că atunci când vei învăța ceva despre ele, vei ajunge la impresia că tot nu știi nimic.
Șnur mă face să-mi doresc să fiu biciclistă. O biciclistă serioasă, cu accesorii unice atașate de mijlocul de locomoție. Știi vorba aia…cine nu are două roți să-și cumpere. Și dacă vrea ca totul să meargă șnur, să-și cumpere și o șa și un ghidon.
Muzică de Grobby Anne. Licori asigurate de Creative Arts. Oamenii zâmbesc, fac fotografii cu telefoanele, studiază, ating și chestionează. Socializare pe bune, nu online. Cărți de vizită, argumentări și curiozități.
Tipii de la “Wood be nice” dau o a doua șansă lemnului. Nu, nu-l fac pom, ci îl fac corp de iluminat sau mobilier de pus în cuib. În caz că nu știai, lemnul are efecte benefice asupra organismului. În urmă cu ceva timp, Planet Ark a creat campania “Make it wood”, în care ne-a făcut cunoscut faptul că lemnul ne face mai fericiți, ne crește stima de sine și capacitățile cognitive! 😃
Nicomade se pricepe la portrete de familie. Portrete realiste, imoratizate în lut polimeric, pentru Azorel, pentru Coco, pentru Mitzi, pentru iubi, pentru tine, mami, tati, surioara, frățiorul și orice suflețel drag. Atât de drăgălașe sunt pandantivele, încât îți vine să le porți sub lacăt, de teamă să nu-ți răpească cineva chipul ființei iubite.
În încăperea urmatoare, m-am întâlnit cu figură familiară. De cum am zărit-o, m-am gândit că o cunosc de undeva, însă nu știam de unde. Avea ochelari, codiță împletită și tips and tricks pentru corporatistele care vor să nu mai aibă ținute triste. Mai exact, pe lângă faptul că este greu de călcat, cămașa albă mai are și problema banalității. Ei bine, clic-clac, vine cu soluția: manșete și gulere detașabile, colorate, vesele și fără griji, adică o redefinire personală a femeilor purtătoare de gulere albe. În continuare mă întreb de unde o cunosc pe doamna cu codiță. Iau o carte de vizită. Parcă numele îmi sună cunoscut. Am studiat ziarul proiectului “Noaptea albă a creatorilor și desinerilor de produs”, apoi mi-a picat fisa. FJSC. Mi-a fost profă la FJSC. Și nu, nu mi-a dat notă mică la cursul de design de presă, cum de am uitat-o? Pentru că profii din timpul liber nu seamănă cu profii de la facultate. Mă întorc la clic-clac, adică la profa mea, Sandra (Alexandra Bardan). Simt că în cinci minute am aflat despre dumneaei mai multe lucruri decât am aflat de-a lungul unui întreg semestru. Ce-i drept, de această dată ne-a ajutat și contextul.
Square Art Studio este locul din care pernele sub formă de case tradiționale românești pleacă să facă ce știu ele mai bine, adică să ofere confort posesorului, să privească cerul și să aducă ruralul mai aproape de om.
Ce poate să-ți ofere un dentist? Dulciuri, evident. Cum așa, Deliciu Mic nu se poate mânca? Nici măcar cu ochii? Ana Tudora, o tânără de profesie dentist, și echipa sa pregătesc accesorii delicioase, singurele dulciuri de care ai voie să te atingi atunci când ți-ai impus o dietă. Chiar și așa, parcă ești curios să afli ce gust are pasta polimerică.
Lucrări de artă expuse de Galeria Artfooly. Povești. Vin. Aglomerație decentă. Poze. Scoarță cerebrală activă. Cine are nevoie de somn?
Noapte plină, Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs, locul unde am descoperit 27 de artiști din domenii diferite: clic-clac, Gabi Toma, Deliciu Mic, Deco Box, Gămălie, Atelier KIKU, Ciprian Ariciu Ceramics, nicomade.ro, genuineleather., Metal Creativ, Lemnia, Brielle Bijoux, Slender Tree, Atelier Ciprian Manda, NOOR, Studio Mud., Aerobot LEVEL, Dan Schiller Design, Craft86, Atelier Mustață, Square Art Studio, Șnur, Wood Be Nice, Vika Tonu Design, WHAT IF I FLY, Raicelai.Terrariums and green deco și Ramona Chifu.
Mintea umană zboară departe de corpul în care este găzduită. Îl abandonează și revine când are chef cu roade pe care nimeni nu le-a mai văzut.
“Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs” a fost interesantă deopotrivă pentru artiști și vizitatori. A fost despre curajul de a fi tu însăți/însuți, despre a îndrăzni să-ți expui gândurile și sentimentele în fața tuturor, despre a înțelege de ce tu nu te-ai gândit să faci x lucru, despre lemn, lumină, tablă, ceramică, piele, viață, culoare, textile, vechi, prezent, nou, inspirație și originalitate, Noaptea a fost despre cum să îmbunătățești vizual și utilitar lumea în care trăiești, despre a înțelege drumul produsului meșteșugit, de la idee la momentul în care îl pozezi cu telefonul și despre tot ceea ce uiți în fiecare zi.
Evenimentul a fost organizat de Asociația Atelierul de Creație, finanțat de Ministerul Culturii, sprijinit de Primăria Sectorului 3 și de Centrul Cultural Casa Artelor.
Sursă foto reprezentativă: Revista Atelierul
Sursă foto colaje: arhiva personală
Other Articles
