Din culisele BaKings: “Primul pas l-am făcut fără să știu că o să ajung aici!”

Când credeai că ai văzut, mirosit, gustat sau trăit fiecare poveste comestibilă în parte, îl descoperi pe Willy Wonka de Comănești. Cezar Stanislau se intitulează, iar fantezia din jurul lui se numește BaKings. Eclectice precum orașul care l-a adoptat, adică București, torturile sale reprezintă unul dintre motivele pentru care aștepți cu drag să îmbătrânești. 

Duduia Magda (D.M.): Spune-mi câteva cuvinte despre ziua în care ai descoperit un dulce memorabil.

Cezar Stanislau (C.S.): Un dulce memorabil ar fi clătitele cu brânză și mărar făcute de mama când eram mic. Nu știu cât de mic eram, dar le mananc de fiecare dată când mă duc acasă. Cel mai bun dulce ever!

(D.M.): Cum a fost prima ta experiență în bucătărie?

(C.S.): Când eram prin școala generală, îmi făceam singur frigănele și, surprinzator, chiar ieșeau bune.

(D.M.): Care a fost primul pas către BaKings?

(C.S.): Primul pas l-am făcut fără să știu că o să ajung aici! Am deschis un blog unde am început să-mi postez rețetele preparate.

(D.M.): Ce a fost greu?

(C.S.): Greu a fost să găsim un spațiu în care să ne putem desfășura legal, dar care sa se încadreze și în bugetul nostru.

(D.M.): Dar ușor?

(C.S.): Ușor a fost să fac trecerea de la bucătarie la laborator.

(D.M.): Ce ar fi trebuit să știi înainte de a porni la drum?

(C.S.): Practic nu știam nimic din ceea ce presupune să construiești un laborator sau o firmă.

(D.M.): Tu ai ales torturile sau ele pe tine?

(C.S.): Eu le-am ales pe ele și ele m-au primit cu „brațele deschise”.

(D.M.): Ce ingrediente folosești în preparatele tale?

(C.S.): Făină, zahăr, ouă, unt, brânză, lapte, cacao, nimic ieșit din comun.

(D.M.): Care este combinația ta preferată?

(C.S.): Dulce cu acrișor.

(D.M.): Ce n-ar trebui să amestecăm niciodată?

(C.S.): Dulce cu dulce.

(D.M.): De unde îți faci cumpărăturile?

(C.S.): Din piață, supermarketuri și câțiva distribuitori de ingredinte en-gros.

(D.M.): Cum arată cadrul perfect pentru crearea unui tort?

(C.S.): Să am playlist-ul meu special dat la maximum: Queen, Macanache, Fantoma de la Operă, Les Miserables, London Grammar, Gică Petrescu, Liviu Vasilică, Hurts, Tom Odell și multă muzică sud-americană.

(D.M.): Care sunt etapele care te solicită cel mai mult?

(C.S.): Coacerea mi se pare cea mai “boring” etapă. Cel mai mult mă solicită chestiile legate de vânzări, marketing și social media.

(D.M.): Care este cea mai frumoasă parte a jobului tău?

(C.S.): Că miros a vanilie la sfarșitul programului.

(D.M.): Chiar așa, job sau pasiune?

(C.S.): Pasiune all the way.

(D.M.): Care este cea mai neobișnuită comandă pe care ai pregătit-o?

(C.S.): Nu  prea imi ies din tipar deoarece nu vreau sa experimentez pe pielea clientului.

(D.M.): Cum se mănâncă un tort?

(C.S.): Cu lingura.

(D.M.): Faci torturi, cupcakes, prăjituri și cake pops. Ție cine îți pregătește bunătăți?

(C.S.):  Mereu fac chestii extra și pentru mine 😀

(D.M.): Dulciurile, sănătoase sau nu?

(C.S.): În limita bunului simț, da.

(D.M.): Italienii au tiramisu și turcii au baclavale. De ce nu au și românii dulciuri tradiționale populare în toată lumea?

(C.S.): Avem, dar dacă nu le facem pentru noi de unde să știe străinii de ele?

(D.M.): Este toamnă. Spune-mi trei ingrediente ale unui tort de sezon.

(C.S.): Dovleac, miere, nuci.

(D.M.): Dar tu, dacă ai fi tort, ce compoziție ai avea?

(C.S.): Eu aș fi un tort cu zmeură și fistic.

(D.M.): Ce faci când nu ești în laborator?

(C.S.): Dorm sau pierd vremea pe youtube.

(D.M.): Ce urmează?

(C.S.): Tehnici și arome noi, experimente. Ne pregătim deja și pentru Crăciun, punem la cale niște pachețele super cute…

Sursă foto: arhivă Cezar Stanislau