Ești sigur că vrei să fii adult?

Cel mai important lucru pe care nu ți-l spune nimeni despre viața de adult este că, de fapt, niciodată nu te simți adult, ci mai degrabă un copil cu responsabilități. Astfel, în loc să dai banii pe cărți și cursuri superflue în care ți se promite că o să înveți cum să fii om mare, mai bine ți-ai cumpăra niște bomboane. Desigur, dacă ai peste 30 de ani, destrăbălarea asta dulce s-ar putea să-ți iasă prin piele.

Statul român și corpul îți transmit semnale că ai fi adult, însă nu-i crezi pe cuvânt și nici n-ai timp să faci investigații în sensul ăsta. În cele opt ore de joacă pe care le petreci zilnic, la locul de muncă, abia ai timp să-ți verifici telefonul de câteva ori, când să mai reflectezi asupra vieții? Poate când stai la coadă la supermarket sau la taxe și impozite, te enervezi, bombăni și bați din picior că nu se desfășoară totul așa cum ți-ai dori?

Există o înțelegere tacită între copiii mari din toată lumea. Tu ca adult wannabe trebuie să dai mereu impresia că știi cine ești, ce faci și ce vrei de la viață. Sub nicio formă nu trebuie să știe nimeni că uneori ești speriat și că ai vrea să te strângă mami în brațe, apoi să-ți dea o strachină cu ciorbă. N-ar fi rău dacă ar interveni și mamaie cu o plăcintă de dovleac. Nu trebuie să știe nimeni că tema la mate a unui copil de clasa a IV-a depășește capacitatea ta de înțelegere. Nu trebuie să știe nimeni că ai un urs de pluș pe care îl strângi în brațe de fiecare dată când ceva nu merge așa cum ai plănuit. Nu trebuie să ai un job care te face fericit, ci unul care îți aduce mulți bani. Nu trebuie să faci ceea ce îți place, ci ceea ce trebuie. Nu trebuie să știe nimeni că îți este greu și că ai nevoie de ajutor, ci trebuie să te descurci singur. Pare-mi-se că supraestimăm o ființă despre care nu știm nimic concret. Cine e acest adult și de ce îl lăsăm să răpească un copil?

Mai ții minte cât de simplu era să-ți faci prieteni în copilărie? Era suficient un “Bună! Vrei să ne jucăm?” pentru ca în câteva minute de dat pe tobogane și făcut ciorbă din nisip să știi totul despre un Alex sau o Andreeuță. Dacă omulețul nu-și mânca mucii, nu mușca și ajungea la timp la WC, părea perfect pentru o nouă întrevedere de joacă.

Între timp, lucrurile s-au schimbat. În prezent, dacă folosești aceeași abordare, s-ar putea să te alegi, de la caz la caz, cu o palmă peste față, o BTS sau cu ceva lipsă din casă. Serios, chiar n-ar fi sănătos să-l întrebi pe bărbosul ăla de la bar dacă crea să vină la tine să jucați FIFA sau GTA pe PS4. În primul rând, nu ai PS4. În al doilea rând, dacă nu ești norocos de fel, sunt șanse mari să te alegi cu un ochi vânăt. În cel mai fericit caz, o să creadă că ești beat și te va ignora. Dacă ești tipă, cine știe, poate ai dat peste un psihopat de care nu vei mai scăpa niciodată. Oricare ar fi scenariul, abilitățile sociale din copilărie nu-ți mai sunt de folos la maturitate.

De la o vârstă, nu te mai poți împrieteni spontan cu indivizii de pe stradă sau din parc. Oamenii sunt suspicioși. Își pun mâna pe geantă sau buzunare dacă te apropii prea mult de ei. Prieteniile se leagă doar într-un cadru organizat: la facultate, la serviciu, la cursul de făcut tumbe pe sârmă etc.

Tot la capitolul viață socială, intervine și curajul de a spune adevărul. Mă rog, dispare. Inocența copilăriei ne permite să spunem ceea ce gândim și simțim: “Te plac!”, “Miroși urât!” sau “M-ai supărat pentru că i-ai rupt gâtul păpușii mele preferate! ”. La un moment dat încetăm să fim sinceri și deschiși, încetăm să ne spunem clar și direct nemulțumirile și începem să ne cosmetizăm opiniile, să spunem celorlalți ce vor să audă. Într-un final, ne alegem cu o tonă de frustrări și ne întrebăm de ce soarta face mișto de noi.

Credeai că e greu să-ți strângi jucăriile? Stai să vezi ce înseamnă să-ți faci ordine în viață! Să duci gunoiul (nu mă refer la resturile menajere), să reduci stresul, să domolești haosul din interior (minte și suflet), apoi să începi să faci ceva și cu cocina în care trăiești.

Viața de adult are și avantaje. Spre exemplu, mergi la somn când vrei, adică după ce ți-ai terminat de efectuat orele suplimentare la birou, cumpărăturile și treburile casnice, preferabil până la miezul nopții.

Ai mai mulți bani de buzunar. Suuuper! Așa o să-ți poți plăti facturile și nu va trebui să dormi sub pod.

Mănânci ce vrei, adică ce ai în frigider. Dacă ai doar ciocolată și muștar e cam nasol, căci de la o vârstă te apucă dependența de vitamine, minerale și proteine. În sfârșit, descoperi că legumele și fructele nu-ți sunt dușmani.

Nu-ți propun să-ți pui izmenele de Peter Pan și să le declari război adulților. Îți spun doar că poți încerca treaba asta numită responsabilitate și totodată să-l lași pe puiul de om din tine să iasă din când în când la joacă.

Spre surprinderea unora, să fii matur înseamnă să știi când să fii copil. Păstează-ți spiritul ludic, dacă a existat vreodată, acordă atenție emoțiilor tale și ale oamenilor din jur și fii sincer. În același timp, depășește-ți problemele/complexele din copilărie! Nu mai da vina pe părinți, frați sau pe copiii de la bloc pentru deficiențele tale emoționale. Asumă-ți ceea ce faci, nu te agăța emoțional sau financiar de cei din jur, ia-ți propriile decizii, nu-ți pierde controlul dacă nu se întâmplă totul cum vrei tu și nu mânca lipici.

Surse foto: Pexels & Gratisography