Mister cu sare si piper

Spre rușinea mea, abia anul acesta am descoperit-o pe Rodica Ojog – Brașoveanu. De-a lungul timpului, i-am tot văzut cărțile prin librării. Le-am răsfoit, analizat și mirosit, însă mereu plecam acasă cu alte titluri, niciodată cu de-ale dumneaei.

Totul s-a schimbat când am pus mâna pe “Grasă și proastă”. Au urmat “Răzbunarea sluților” și “Bărbații sunt niște porci.” Când am ajuns la “Necunoscuta din congelator”, mi-am dat seama că am o problemă. Rodica e un dealer teribil și, odată ce i-am descoperi scrierile, a pus stăpânire pe mine o adicție care efectiv m-a distras de la viața mea obițnuită. Chiar și la serviciu, în pauza de masă, am stat cu ochii în cartea asta. Norocul meu e că nu se poate muri din supradoză de lectură. Nenorocul meu e că, la un moment dat, deliciile rodiciene se vor termina și nimic nu va mai fi ca înainte.

Ca să-ți dai seama cât de mare e puterea pe care o are “Necunoscuta din concelator” am să-ți mărturisesc că dumneaei m-a făcut să râd, de una singură, în trenul de metrou, să refuz o invitație la ”vin, Netflix and chill” și să uit că trebuie să merg la o conferință de antreprenoriat. Ba chiar, sâmbătă seara, când am preferat să stau în casă, în loc să iau pulsul orașului, M. mi-a spus ceva de genul: “WTF, cartea asta are peste 400 de pagini! Get a life, Magda!”. Ei bine, this is my life now.

Când am ajuns la pagina a opta, mi-am dat seama că deja e prea târziu să mai pot da înapoi. Am înghițit deja momeala, odată cu întoarcerea acasă a diplomatului Harald Bălăcescu. Așadar, omul ăsta revine, în țară, după o absență îndelungată. În frigider, îl așteaptă o surpriză. Nu sunt tradiționalele sarmale, ci tradiționalul cap de om pe care orice psihopat care se respectă îl pune bine, la păstrare. Ulterior, piesele de puzzle uman încep să fie împrăștiate și pe la ușile vecinilor. Cum să mai dorm, să mă hidratez și să merg la serviciu când nu știu cine e cucoana, ce legătură are cu destinatarii și cine a ciopârțit-o?

În primă fază, acțiunea romanului se scurge lent, însă, cu siguranță, nu plictisitor. Facem cunoștință cu diferite personaje, aflate toate, indiferent de tipologie, sub zodia farmecului. Avem, așadar:  un detectiv rupt din filmele de la Hollywood, un stripper, o doctoriță cu dublă specializare în a fi soție cicălitoare și urechea blocului, un soț ținut sub papuc, un travestit, o cocotă, un senator, o fată bătrână, o retardată, un cuplu monden, copii din flori, combinatori etc. Deși pare greu de crezut, într-un fel sau altul, toți indivizii aceștia au un numitor comun și, implicit, legături neașteptate, chiar și pentru ei înșiși. Avem și o tentantă dragoste interzisă, gelozii, invidii, nostalgii, ghinioane și nelipsita dorință de îmbogățire. Pe măsură ce sunt încurcate și descurcate ițele, ies la iveală păcate din tinerețe, îngropate adânc, în pădurea Tunari, și nu numai. Din când în când, psihopatul mai plusează cu câte o mortăciune, doar ca să știm sigur că nu și-a luat concediu.

Dinu Mănescu se află la cârma dosarului ”Necunoscuta din congelator”. E genul de inspector căreia i-ai spune că ai fost o fată rea, că meriți o percheziție corporală și  arest la domiciliul dumnealui. E arătos, educat și, ce e cel mai important, îi merge mintea. Din păcate, suferă de microbul burlăciei și nu prea știe ce vrea de la el și nici de la pretendenta sa. În vreme ce viața personală e tensionată, profesional stă binișor. Deși face parte dintr-o familie înstărită, muncește de drag și este implicat 110% în ceea ce face. Așa reușește să stârnească invidia colegilor.

Andreea și Ciprian sunt frumoși, tineri și se iubesc sincer. Doar că ea e de familie bună, iar el e un Magic Mike autohton. Pe deasupra, domnul mai are și un plod, rezultat dintr-o aventură. Este dat în gât de către Toni, un tânăr de profesie oportunist. Oare, până la urmă, cei doi îndrăgostiți vor rămâne împreună?

Toni, la rândul său, este și el dat în gât de către Dona, actuala parteneră de pat, fiica fostei sale iubite. Otrăvită de gelozie, dumneaei  face pe stalkeritza și merge acasă la senatorul pentru care lucrează ibovnicul său. Ea vrea să alunge orice posibilitate de asociere între Toni și fiica parlamentarului.

Ecaterina Sofron nu e doar o teroristă emoțională, ci e un coșmar de femeie care, deși întrunește toate defectele posibile și imposibile pe care le-ar putea avea avea o ființă umană, se crede darul Lui Dumnezeu pentru muritorii de rând. Bărba-su e un pămpălău și jumătate. E ținut sub papuc și nu iese din colțul său când se activează nebunia lui Puși. Da, Puși vine de la păpușă. Încearcă Chucky, nu Barbie. Chiar dacă domnul Sofron e un om bun, blând și cald, nu e scos din apelativul de limbric. Oare va rezista până la final alături de bestia soția sa?

Soții Dimitrescu sunt cuplul perfect. Au o situație materială bună și confortul de a nu avea secrete unul față de celălalt, cu câteva mici excepții, desigur. Se iubesc ca-n prima zi, poate chiar mai mult. Au și un copil de care au grijă alții, iar ei își trăiesc frumos tinerețea până când…

Pe măsură ce avansezi în poveste, intriga se adânceşte, şi nu doar în paginile cărţii, ci şi interiorul tău. O simţi, o trăieşti și îți pune mintea la contribuție. Alături de Mănescu, porneşti pe urmele psihopatului. Toată lumea e dubioasă şi are câte ceva de ascuns. Când totul pare fără scăpare,  cheia acestui caz vine fix de la persoana la care te aștepți cel mai puțin.

La tot suspansul ăsta, mai adaugă umor, şantaj, sarcasm, elemente de argou  și, din câte am simțit, o scriitură foarte spontană. Pare-mi-se că, până spre final, nici măcar autoarea nu e sigură cine e criminalul sau dacă el operează singur. Mai degrabă, aș tinde să cred că totul ține de inspirația de moment. Încă de la început, pare că Rodica nu-și propune nimic, ci le dă libertate totală personajelor. De aceea, nimic nu e previzibil în această poveste. Spre final începi să miroşi ceva, însă foarte vag.

Stilul de a scrie este pur și simplu unic. Chiar nu înțeleg de ce nu există un serial care să aibă la bază romanele scrise de către Rodica Ojog – Brașoveanu. Oare niciun scenarist sau producător nu i-au citit, până acum, cărţile? Serios vorbesc, treaba asta ne-ar pune pe harta serialelor celebre! Până la urmă, cu siguranță se va întâmpla acest lucru, și tare îmi este teamă că potențialul intrigilor va fi mirosit de către internaționali.

Nu există paragrafe bune și paragrafe slabe. Există doar paragrafe delicioase. Intriga este la fel de intensă în oricare moment al romanului. Ba mai mult, te hipnotizează! Rodica îmbină cât se poate de firesc romanul polițist cu umorul și îi iese ceva care ar trebui vândut la pachet cu unul sau două pliculețe de cafea, căci îți vine să citești cartea dintr-un foc, fără somn.

Totodată, o simt pe autoare ca pe o femeie a anului 2018. Este actuală şi originală, o adevărată încântare cu care să-ţi petreci timpul liber. Cuvântul ei scris, pare vorbit. Simți că stai la taclale cu personajele și că le vezi desfășurându-se sub ochii tăi. Chiar dacă avem o cucoană moartă și ciopârțită, miezul poveștii nu este deloc macabru. Prin urmare, să nu-ți fie teamă de coșmaruri, ci doar de o curiozitate care te va acapara până vei sorbi și ultimul cuvânt de-al autoarei.

Dacă te încumeţi să citeşti acest roman, trebuie să-ţi asumi faptul că nu vei mai avea somn şi linişte până nu vei descoperi a cui este căpăţâna din congelator. Eşti gata să-ţi înnegreşti ochii cu cearcăne?

“Necunoscuta din congelator”, de Rodica Ojog – Brașoveanu, a fost reeditată recent, la Editura Nemira, și poate fi achiziționată de aici.

Sursă foto reprezentativă: colaj Unsplash + Nemira