Martie. Eram în trecere pe esplanada de la Universitate. Voiam să ajung în Cișmigiu pentru o plimbare nocturnă și, de ce nu, pentru o reformă a minții mele copleșite de haos. Așteptam și niște semne de sus. Căutătoarea de comori din mine a decis să facă un popas la Târgul de Mărțișor. Fix înaintea tragerii obloanelor, pe ultima sută de metri, am apucat să fac shopping cu dichis: săculeți cu lavandă de la un domn amabil și minunății de la Liliana Arnaut. Da, minunății, un semn de carte pentru moi și un magnet pentru o prietenă dragă despre care știam că are nevoie de un gând bun. Probabil te întrebi de ce ar cumpăra cineva un semn de carte, când poate să îndoaie pagina unei cărți (lucru blamat de către cititorii profesioniști) sau să folosească orice altceva, inclusiv un flyer primit pe stradă. Ei bine, uneori, semnele nu sunt doar pentru cărți, ci și pentru oameni. Semnele despre care vorbeam mai sus. Acele obiecte, cuvinte sau cum vrei să le numești care apar în locul potrivit, la momentul potrivit și îți reamintesc niște lucuri pe care n-ar trebui să le mai uiți. Mi-am zis că această Liliana care s-a iscălit pe ele trebuie să fie un om deosebit dacă răspândește asemenea culori și cuvinte.
În lucrările tale folosești culori și cuvinte. Toate vin din tine. Cum te menții colorată?
Mă mențin colorată de la vârsta de 5 ani, când părinții mi-au cumpărat pentru prima dată acuarele. Sigur că la început culorile erau mai „șterse”, dar studiile (liceul de arte, facultatea și masterul la UNArte) m-au ajutat foarte mult sa îmi definitivez tehnica și să acord o notă personală lucrărilor mele „colorate”.
Chiar așa…în ce culori ești pictată?
Sunt colorată într-o varietate de culori. Depinde de starea pe care o am și care ma definește în acel moment. Prefer culorile vii și nuanțate pentru ca mă completează și vin în prelungirea personalității mele.
Cine a pus acolo toate culorile acelea?
Fără îndoială, Dumnezeu. El este cel care ne acordă fiecăruia un talent, depinde doar de noi cum avem grijă de el și cum îl înmulțim.
Faptul că ești moldoveancă ți-a pus vreodată piedică în devenirea ca artist?
Când am venit în București, să studiez artele, aveam multe neliniști legate de: adaptare, mentalitate, regăsire și aflare a identității mele profesionale. Au fost momente grele, nu neapărat pentru că veneam din Republica Moldova, ci pentru că aveam 16 ani și încă nu știam foarte bine dacă ceea ce vreau să fac este prea ambitios sau nu. Legat de etnie, pentru mine Basarbia e pământ romanesc. Provin dintr-o familie cu rădăcini și spirit romanesc 100%. Bunicii mei au luptat alături de români în Primul Razboi Mondial. Bunicul meu era în armată la București cand a a început războiul.
Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat de când ai venit în București?
Sunt multe lucruri pe care le-am învățat de când am venit în București. Am invățat să am răbdare, să fiu îngăduitoare cu persoanele care mă înconjoară, și poate cel mai important, am învățat să respect istoria și spiritul acestui oraș. Îmi place foarte mult arhitectura Centrului Vechi și parfumul pe care încă îl păstrează străzile din zona Grădina Icoanei.
Ce-ți mai amintești despre primul tău client?
Prima lucrare făcută la comandă a fost de la un medic, prieten de familie. Am pictat un bebeluș care privește Universul. Lucrarea urma să fie amplasată pe perete, în cabinetul medical.
Procesul creativ. Cum apare, cum dispare?
Prin antrenament și prin cele peste 10000 de ore de exercițiu care s-au adunat. Sigur că sunt și momente în care nu reușesc să pun pe coală ceea ce în minte este deja proiectat. Dar, am învățat un lucru: încep lucrarea indiferent de pasa pe care o traversez, și în cele mai multe dintre cazuri lucrurile au ieșit cum îmi trebui, nu cum imi imaginam.
Ce tehnici folosești în ilustrațiile tale?
În ilustrații folosesc, de obicei, tehnici variate ale picturii în acuarelă și tuș.
Cum ți-ai conturat motivele pe care le folosești în lucrările tale? Ți-ai propus ca acestea să fie în mod special florile sau acest lucru s-a întâmplat involuntar?
La început nu mi-am propus să pictez doar flori și nici astăzi nu fac doar acest lucru. De-a lungul vremii am pictat: obiecte, peisaje, portrete, icoane, personaje etc. Faptul că astăzi pictez în principiu lucrări care conțin motive florale este rodul atașării de pacea și liniștea naturii.
Care sunt limitările pe care le întâmpini în creație?
În creție nu cred că poți întâmpina limite sau bariere. În opinia mea, un artist platistic poate reda tot ceea ce își imaginează – ăsta e avantajul lui. Îmi impun însa anumite limite, un artist trebuie să transmită un mesaj responsabil, după cum zicea părintele profesor Dumitru Stăniloaie “arta este bună doar când eliberează omul din fiară și nu fiara din om”.
Cum se împacă artistul cu brieful de campanie?
În teorie, se spune că un artist stă în turnul său de fildeș, creează și face pași continuu spre desăvârșire, fără să conștientizeze acest lucru. Eu am ales să cobor din acest turn al înstrăinării și să îmi promovez lucrările și ideile prin aproape toate mijloacele de comunicare modernă. De asemenea, sunt implicată în mai multe proiecte care vizează creșterea vizibilității mele ca artist. Nu mi-am facut un scop în a fi cunoscută, dar de cele mai multe ori, răspund pozitiv la diferite solicitări, cum este și acest interviu.
Lucrările tale trădează sinele sau sunt doze de motivație despre care consideri că lumea are în general nevoie?
Nu aș putea să fac ceva care să nu mă reprezinte. În toți porii lucrărilor mele vei găsi mostre din personalitatea și caracterul meu. Nu cred că sunt eu în măsură să fac o analiză a ceea ce are lumea nevoie. Eu pot doar să mă poziționez cât mai obiectiv față de nevoile mele și de aceea nu pot să mă adâncesc prea tare la capitolul „ceilalți”. Când sunt în atelier și încep un desen nu mă gândesc niciodată la reacția pe care o va provoca lucrarea. În momentul creației, are loc un dialog pe care îl am eu cu mine însămi – “urmează-ti visul, fă Rai din ce ai, ești ceea ce iubești, bucură-te, iubește și fă ce vrei etc.”.
Ce contează pentru tine, estetica unei lucrări sau starea pe care aceasta reușete să o aducă privitorului?
Ambele aspecte sunt esențiale. Am lucrări în portofoliu cu o estetică deosebită, dar care nu reușesc să fie apreciate foarte multe de privitor, și am lucrări să zicem vulnerabile, dar care provoacă o reație neașteptată de succes. Ideea este că e foarte greu să anticipezi reacția privitorilor – “cine are ochi de văzut să vadă”.
În prezent, am văzut că susții un atelier de caligrafie. Este această artă pentru toată lumea, inclusiv pentru cei cu „scris de doctor”?
Într-adevar, colaborez cu Fundația Calea Victoriei. Țin un curs de 4 ședințe cu tema ”Caligrafie moderna și ilustrație”.
Îmi place foarte mult ideea de a transmite abc-ul caligrafiei celor interesați. Se spune că un artist înseamnă 10% talent și 90% muncă. De aceea, cursul este destinat atât începătorilor, dar și celor mai avansați, care cu siguranță vor putea culege informații și experiențe deosebite. Asadar, îi așteptăm cu brațele deschise pe cei interesați de însușirea primelor taine ale caligrafiei și ilustrației.
Trăim în era digitală. Când și de ce să mai apelăm la caligrafie?
Nevoile estetice sunt aproape la fel de importante ca cele de bază sau de siguranță și afiliere la un grup. Acest lucru s-a afirmat și despre cărți – mai este nevoie să tipărim când putem citi direct de pe laptop, tabletă, smartphone? Iată că anunțata moarte a cărților nu s-a produs și astazi piața de carte este destul de dinamică. Acest lucru nu înseamnă că neg utilitatea domeniului digital. Cred că este loc sub soare pentru toată lumea.
Cu siguranță îi motivezi pe ceilalți. Pe tine ce te motivează?
Trebuie să subliniez că eu nu îi motivez pe ceilalți. Mostrele de natură, fauna, florile sau cuvintele care alcătuiesc de obicei lucrările mele transmit emoții și motivează privitorul. Eu nu fac decât să pun note de subsol la ceea ce deja există și va exista mereu.
Legat de ceea ce mă motivează, aici trebuie neaparăt menționate: familia, apropiații, simfonia și tainele naturii, estetica frumosului și, în primul rând, faptul că sfârșitul nu-i aici.
Fără ironie, care este unul dintre aspectele vieții pe care omenirea a omis să le înțeleagă și ai face un desen pentru a-l explica?
Cred că prin această întrebare sunt pusă într-o poziție incomodă și pe o treaptă mult prea înaltă pentru mine. Și eu sunt mai mult sau mai puțn parte integrantă din omenire. Sunt convinsă că există lucruri pe care omenirea deja le-a ințeles, iar eu nici măcar nu le-am sesizat.
Nu ma pot dezice de omenire, deși observ că exista multe lucruri care nu au nimic în comun cu misiunea omului pe pământ. Am o doză de optimism prea mare care mă face să observ cele mai multe dintre lucruri cu perechea de ochi din suflet.
Care sunt cele mai importante trei lucururi de care omul are nevoie în viață?
Credință, dragoste și pace sufletească. Ele se completează și nu exista una fără celelaltă.
Am vorbit despre culoare. Hai să vorbim puțin și despre citatele motivaționale. Dacă ai fi o ilustrație, ce ar sta scris pe tine?
“Sus să avem inimile” sau “Dăruind vei dobândi”.
Cine este omul tău preferat?
Nu m-am gândit până acum la o astfel de nominalizare. Îmi iubesc foarte mult familia, prietenii și apropiații. De asemenea, încerc să fiu cât mai apropiată și empatică cu toți cei care interacționează cu mine.
Dar locul tău preferat din întreaga lume?
Casa parintească, fără îndoială.
Ce citești în prezent?
„Pollyanna”. Este un roman pe care l-am citit în copilărie, dar pe care acum îl recitesc cu plăcere.
Unde te găsim?
Pe site-ul www.arnautliliana.com și pe facebook: https://www.facebook.com/liliana.arnaut/. De asemenea, produsele mele pot fi găsite și în magazinele cu care colaborez: Cărturești, Grădina Botanică, Sun Plaza, Libraria Sophia, Tucano Coffee sau MolDeco, în Chișinău.
Totodată, particip adesea la anumite evenimete și târguri: târgurile organizate de Creart București, Bounty Fair, Dichisar, Femei pe Mătăsari, Skirt Bike etc.
La ce să ne așteptăm de la tine în viitor?
La multe lucrări și produse colorate. Sunt dornica de a realiza cât mai multe lucruri, iar până la sfârșitul anului sper să îmi măresc portofoliul de produse. Lucrez în fiecare zi, iar detalii despre ceea ce fac, se pot gasi pe pagina mea de facebook https://www.facebook.com/liliana.arnaut/.
Sursă foto: arhivă Liliana Arnaut
Prospecte pentru amorul istoric
Nastasia, un răsfăț cultural inedit
