Capricii autumnale

Nu știu ce marote ai, însă mie îmi place toamna. Să te lași absorbită de toamnă e o activitate în sine, desfășurată atât în timpul liber, cât și în cel ocupat. Poate nu știai, însă e musai ca, de vreo douăzeci de ori pe zi, să te oprești din ceea ce fac și să o contemplezi.

O fi primăvara tânără și neliniștită, însă toamna e creativă și mereu pusă pe treabă. Pe lângă faptul că pictează frumos și are condei, ea îndeamnă la zacuște, dulcețuri, murături și compoturi. Apropo, știi pe cineva care le pregătește? Îmi place tare mult să le consum, însă niciodată nu reușesc să mă mobilizez pentru a le prepara și chiar dacă aș reuși, nu aș avea suficient spațiu pentru a le depozita.

Toamna e năzdrăvană. Mă impulsionează să-mi iau rucsacul și să pornesc în căutarea ei prin munți. Mă inundă cu nostalgie la fiecare bătaie a vântului. Astfel, simt cum mă apucă dorul de cea mai bună plăcintă de dovleac din lume pe care doar mamaie știa să o facă și, de ce nu, de școală.

Toamna îmi stârnește pofte rodiciene și stănesciene. Mă îmbie cu emoții, iar fluturii și alte gângănii fac tumbe în stomac. E perioada când are loc o trecere tandră de la călduț la friguț și am un motiv în plus ca, din când în când, să mai rămân și în căsuța mea, să mă cuibăresc într-o păturică pufoasă, să-mi pun șosete groase, să pornesc radioul și să beau un pahar de vin.

Tu ai văzut nebunia din piețe? Uită de hipermarket și fă un drum până la Obor! Tarabele parcă sunt pline de bijuterii: coliere de ardei iuți, funii de usturoi și pietre prețioase sub formă de cătină, merișoare, afine, alune și struguri. Pepenașii sunt dolofani, gogoșarii cât inimile și gogonelele parcă s-au înverzit de ciudă că încă n-au sărit în borcane. Ce-ar fi toamna fără gutuile care vor să-ți mănânce nasul cu puful lor și să-ți gâdile papilele cu gustul acrișor-amărui? Ce ne-am face fără tărtăcuțele care de-abia așteaptă să fie puse, la fereastră, printre frunze, castane, ghinde, dalii și crizanteme?

Toamna e un stilist fără egal. Până și culorile care se poartă în acest sezon mă trimit cu gândul la…delicatese! Nu știu în ce relații ești cu moda sau mâncarea, însă specialiștii de la Pantone Color Institute au cules din Săptămânile Modei de la New York și Londra niște bunătăți vizuale. Așadar, dacă te simți fashinistă, din garderoba ta nu trebuie să lipsească: Chili Pepper, Cranberry, Sugar Almond, Merlot, Dark Cheddar, Crabapple, Chicory Coffee, Hazel, Butterscotch, Grapeade, Guacamole, Rutabaga, Crème de Pêche, Fruit Dove, Vanilla Custard și lista continuă, însă mă opresc aici pentru că începe să mi se facă foame!

A sosit, în sfârșit, sezonul când transpirația nu mai strică vestimentația și pot scoate de la naftalină: pardesiul de duduie, eșarfele, pălăria floppy și rochițele mele preferate. De asemenea, e ocazia perfectă pentru a-mi reînnoi colecția de dresuri cu model și a toci, din nou, flecurile ghetuțelor cu toc. Adevărul e că, din când în când, îmi place să fiu chic, dar să nu mai spui nimănui!

E perioada când plec la birou cu o oră mai devreme și, la final de program, rătăcesc pe străzi cel puțin tot atât, doar ca să pornesc pe urmele toamnei. Caut frunze aurii, burgundy și, desigur, în degrade. Bucureștii sunt plini de ele, trebuie doar să am intuiția de a găsi străduțele potrivite. Din câte am văzut, există exemplare frumoase în cartierul Cotroceni, în grădina Casei Universitarilor, pe străzile cu nume de orașe din spatele Guvernului, în Herăstrău, în Grădina Botanică și oriunde mă poartă curiozitatea.

E anotimpul când pot bea ceai doar pentru că-mi place, iar cei din jur nu mă mai întreabă dacă am răcit sau sufăr de vreo afecțiune renală. Astfel, zi de zi, licorile fierbinți de echinacea, măceșe, lavandă, cânepă sau din amestecuri fistichii se perindă prin cana mea preferată.  

Trebuie să recunosc, iubesc toate clișeele autumnale! Îmi vine să postez, în fiecare zi, pe toate rețelele sociale, clasicul vers A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva. Nici poza cu cafeaua nu pare o idee rea. Simt nevoia să chiulesc o zi de la serviciu doar ca să mă bucur din plin de aerul de toamnă, însă nu-mi pot imagina ce cod de diagnostic ar putea să-mi treacă doamna doctor în certificatul de concediu medical. În sfârșit, vremea e perfectă pentru a alterna weekendurile petrecute în natură cu cele savurate în compania cărților și a filmelor. De asemenea, mă simt încurajată să profit la maximum de bucătărie. Crede-mă, ciorba de legume și mâncărurile gratinate intră în categoria must-eat. Că veni vorba de must…umplem paharele?

Dacă stau bine să mă gândesc, îmi place toamna pentru că e imprevizibilă. Într-o singură săptămână trece printr-o mulțime de stări: e veselă, morocănoasă, anxioasă, pusă pe șotii, nerăbdătoare, drăgăstoasă, leneșă și aventuroasă. Poate că, de fapt, îmi place pentru că este…ca mine.

Ție de ce îți place toamna?

Sursă foto: Unsplash& Pexels