Parcă ieri te pregăteai pentru a doua întâlnire cu bărbatul care avea să-ți devină iubit. Și sperai din toată inima că o să te țină de mână și că o să te sărute. Îți plăcea totul la el, chiar și…șosetele! Timpul a trecut. În prezent, nu îți mai plac atât de mult șosetele lui. Parcă le vezi prea des și, din păcate, nu în picioarele lui, ci împrăștiate prin casă. Le observi, desigur, după ce faci o criză de personalitate din cauză că ai remarcat mormanul de vase murdare. Ce crezi? Bifarea mărunțișurilor domestice nu facilitează pacea mondială, parol! Îndeplinirea treburilor casnice conform orarului din capul tău nu reprezintă o chestiune care ține de ordine, ci mai degrabă de satisfacerea unor compulsii.
Într-adevăr, nu e în regulă să faci toată treaba în casă, iar partenerul să nu se implice deloc, însă nu e în regulă nici să dictezi momentul în care să fie îndeplinită o anumită sarcină. Nu ești mama lui. Ba din contră, mama l-ar răsfăța, poate chiar peste măsură, așa cum merită orice odor. Dacă tot am ajuns aici, hai să facem un joc de imaginație: ai vrea ca fiul tău să aibă o iubită cicălitoare? O fătucă din asta cu gura mare care face bullying pentru orice ciorap rătăcit și lingurință nespălată?
Dacă tu mergi pe premisa Nu lăsa pe mâine ce poți face azi, poate iubitul tău consideră că Graba strică treaba. Face omu` treabă în casă, dar o face pe jumătate? Păi, nu ești jumătatea lui? Parcă stăteai bine la capitolul romantism…
De ce critică femeile și bărbații?
Femeile și bărbații critică, în primul rând, pentru că nu își pot exprima sănătos nevoile relaționale, dar și cele generale, iar mai devreme sau mai târziu apare frustrarea, explică psihologul Mihaela Cățeluș. Cum apare cicăleala? Există două situații: Eu nu îți zic exact ceea ce vreau să înțelegi astfel încât să-mi poți îndeplini nevoia, apoi devin iritată și te cicălesc să faci ceva sau Te cicălesc, deși mi-ai zis că nu ai timp/energie/chef să faci ceea ce te-am rugat, și nici nu vreau să accept că ai alte nevoi decât mine în acest moment și că trebuie să mă descurc singură.
Este firesc ca în orice relație să existe nevoi personale, dar și nevoi de cuplu. Îndeplinirea celor două tipuri de nevoi dictează dinamica legăturii, dar și satisfacerea fiecăruia dintre parteneri. Relația în care nevoile individuale sunt spulberate de către iubit/ă, este o relație toxică, de tip victimă – agresor. Pe de altă parte, a pune accentul doar pe necesitățile personale, conturează contextul specific singurătății în doi. Chiar și în încercarea de a găsi un echilibru, trebuie să ținem cont că este aproape imposibil ca cineva să poată îndeplini 100% nevoile de cuplu, dar și cele personale. În loc să cicălim, am putea încerca să identificăm cât mai bine nevoile partenerului. Mai mult decât atât, am putea reduce presiunea pe care o facem cu privire la îndeplinirea nevoilor individuale. Cu toate acestea, să nu pierdem din vedere că, de cele mai multe ori, femeia nu face un manifest pentru îndeplinerea nevoilor sale individuale, ci mai degrabă pentru îndeplinirea nevoilor de cuplu și/sau ale partenerului.
Solicitarea repetată de a spăla vasele, o posibilă amenințare cu moartea?
Pe lângă faptul că este într-adevăr supărătoare, cicăleala ar mai putea fi și mortală. În 2014, cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au publicat în Journal of Epidemiology & Community Health niște concluzii care te vor face să te gândești de două ori înainte de a-i reproșa iubitului că nu a spălat vasele, așa cum a promis, în repetate rânduri. Mai exact, oamenii de știință au folosit informații colectate din The Danish Longitudinal Study on Work, Unemployment and Health de la 9875 femei și bărbați, cu vârste cuprinse între 36 și 52 de ani, și au urmărit eventualele menționări ale acestora în Danish Cause of Death Registry. Specialiștii au analizat eșantionul selectat timp de 11 ani și au vrut să afle dacă există vreo legătură între relațiile tensionante din sânul familiei și decesul timpuriu. Astfel, cercetătorii au ajuns la concluzia că așteptările înalte și, implicit, cererile frecvente din partea partenerului/partenerei sau a copilului sunt asociate unui risc cu 50-100% mai mare de a muri înainte de vreme. Pentru bărbații sâcâiți frecvent cu multe solicitări din partea familiei, pericolul de a muri prematur din cauza cancerului sau a bolilor cardiovasculare este chiar de două ori mai mare decât în cazul femeilor. Cercetătorii sugerează că domnii sunt profund afectați de cererile venite din partea doamnelor. Mai mult decât atât, la moartea lor prematură ar contribui și faptul că nu au cu cine să discute despre tensiunile de acasă, spre deosebire de femei care obișnuiesc să vorbească despre orice cu prietenele. Așadar, vrei ordine și curățenie sau să te bucuri cât mai mult timp de bărbatul tău?
A cicăli sau a nu cicăli: aceasta e întrebarea?
Oricât de convenabil ar fi studiul danezilor (cetățeni onorabili care ne dau peste nas cu lykke și hygge), cercetătorii americani sunt de altă părere. Dacă ne luăm după concluziile specialiștilor de la Michigan State University și University of Illinois, bărbații ar trebui să fie recunoscători dacă au soții cu gura mare. Cicăleala ar putea fi de ajutor nu doar în a reduce riscul diabetului, ci și în a favoriza eficiența tratamentului în cazul unei eventual diagnostic. Acest lucru se poate datora faptului că femeile supraveghează, în mod constant, stilul de viață al partenerilor, mai ales dacă aceștia au probleme de sănătate. Un astfel de comportament îmbunătățește calitatea vieții, dar poate să genereze stres, ostilitate și răni emoționale, să nu mai vorbim despre lezarea orgoliului. Folosind informații din National Social Life, Health and Aging Project, cercetătorii americani au analizat datele a 1228 de subiecți sănătoși, căsătoriți, cu vârste cuprinse între 57 și 85 de ani, pe parcursul a cinci ani. La finalul studiului, au fost identificați 389 de pacienți cu diabet.
Pe această cale, oamenii de știință menționează că, pe de o parte, un astfel de control conjugal poate crește tensiunea în familie, însă pe de altă parte, ajută la o mai bună gestionare a problemelor de sănătate. În cazul femeilor, lucrurile stau invers. Căsnicia nefericită nu le ajută, ci din contrî, le crește riscul de a face diabet, deoarece sunt mult mai sensibile în ceea ce privește calitatea unei relații.
Într-adevăr, cicăleala soției nu garantează o viață mai lungă, însă îngrijorarea ei cu privire la starea de sănătate a soțului îi cresc acestuia șansele de a-și învinge boala. Așadar, dacă analizați lucrurile în profunzime, situația gălăgioasă de acasă nu e tocmai un drum prin purgatoriu, ci mai degrabă calea spre longevitate. Concluziile au fost publicate în The Journals of Gerontology.
Asta e pentru voi, domnilor!
Ne-am lămurit că cicăleala ar putea ține sub control glicemia. Ce facem, până la urmă, cu vesela din chiuvetă? Cine o spală și ce benefii are în afară de liniște în casă?
Cercetătorii de la University of California sugerează că treburile casnice care se desfășoară stând în picioare, precum spălarea vaselor, gătitul și curățenia, ar reduce riscul femeilor în vârstă de a muri din cauza bolilor cardiovasculare. Atenție, domnilor! Nu vă bucurați la citirea acestei informații suculente înainte de a afla că și îngrijirea personală, câtă vreme nu se face stând pe scaun, e pe placul inimii și ține afecțiunile la distanță. Așadar, nu vă mai criticați jumătatea dacă filosofează prea mult timp sub duș sau stă prea mult în oglindă atunci când trebuie să plecați în oraș.
În cadrul studiului mai sus menționat, cercetătorii au măsurat activitatea fizică a 5.416 femei sănătoase cu vârste cuprinse între 63 şi 97 de ani. Doamnele care au participat la studiu au purtat timp de o săptămână un accelerometru. După 8 ani, la finalul cercetării, au fost identificate 616 femei cu boli cardiovasculare, 268 cu boală coronariană, 253 au avut un accident vascular cerebral și 331 au murit din cauza unor boli cardiovasculare. Evoluția stării de sănătate a acestora s-a dovedit a fi în strânsă legătură cu timpul alocat activităţii zilnice în viaţa de zi cu zi. Studiul a fost publicat în Journal of the American Heart Association.
Așadar, domnilor, dacă sunteți glumeți și, mai ales, curajoși, îi puteți prezenta soției dovada concretă că, de fapt, îi faceți un bine atunci când nu spălați vasele. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine, nu-i așa?
Nu e nebună, ar putea avea anemie feriprivă
Potrivit datelor furnizate de către specialiștii de la OMS, la ora actuală, aproximativ 2 miliarde de oameni din întreaga lume se confruntă cu deficiențe de vitamine și/sau minerale. Dacă numărul nu pare suficient de mare, hai să adăugăm cel puțin încă atât pentru a lua în calcul indivizii care nu merg la doctor din diferite motive, nu figurează în nicio evidență medicală sau nu au acces la servicii de sănătate.
Ei bine, orice deficit nutrițional provoacă o serie de simptome, care pot varia de la oboseală și diaree la căderea părului, creșterea în greutate și paranoia. Cauzele unei carențe pot fi diverse: dietele, alimentație vegană sau vegetariană, lipsa legumelor și a fructelor crude din hrana de zi cu zi, problemele de absorbție intestinală, fumatul, consumul de alcool etc.
Chiar și starea de iritabilitate este un simptom specific mai multor deficiențe nutriționale, precum calciu, fier, magneziu, niacină (la persoanele în vârstă), vitaminele B1, B5, B6 și B12, vitamina C, acid folic și zinc. Mă suprinde că nicio echipă de cercetători nu a urmărit până acum dacă există vreo legătură clară, spre exemplu, între valorile hemoglobinei în rândul femeilor (dar și al bărbaților) și comportamentul din viața de zi cu zi.
Cicăleala, un hobby atribuit femeilor?
Împăratul Solomon, despre care se spune că a fost iubitor de multe femei și-a folosit, cel mai probabil, nu doar umorul, ci și experiența când a scris, în jurul anului 900 î.Hr., anumite versete din Proverbe. Iată câteva exemple relevante care s-ar putea să stârnească indignare:
- Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna. (Proverbe 19:13)
- Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă. (Proverbe 21:19)
- Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. (Proverbe 25:34)
- O streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gâlcevitoare sunt totuna. (Proverbe 27:15)
De ce indignare? Există și bărbați cicălitori, și nu-i ia nimeni peste picior. De ce nu se vorbește așa mult despre ei?
Chiar dacă nu vrem să recunoaștem acest lucru, cicăleala e moștenire de familie. Străbunica a cicălit, apoi bunica a preluat acest sport sângeros, mama încă mai dă săgeți, mai nou te-ai apucat și tu să tragi cu arcul. Freud a numit asta compulsie la repetiție și se referă la dorința de a relua anumite situații familiare. Odată dezoltate (poate încă din copilărie), aceste patternuri creează dependență. Deși nu sunt benefice, ci din contră, sunt îngrozitoare, poate chiar traumatizante, ele reprezintă zona noastră de confort și vrem să le retrăim în speranța unui alt rezultat. Tot de aceea, unii dintre noi își aleg parteneri toxici de viață.
Să recunoaștem, cicălealea le este atribuită prin tradiție femeilor. Acest lucru se întâmplă, probabil, pentru că doamnele și domnișoarele vorbesc mai mult decât bărbații și tind să fie mult mai atente la nevoile de cuplu și chiar la nevoile individuale ale partenerului – atenție aici, căci și grija excesivă devine la un moment dat tot o formă de cicăleală. De cele mai multe ori, femeile nu cer ceva specific pentru ele însele, ci un lucru care este benefic la nivel de cuplu.
Cum poate fi prevenită cicăleala? Cicălitul poate să-i facă în ciudă cicălitoarei și să mai miște câte ceva prin casă. Cicălitoarea trebuie să-și stăpânească pornirile de tiran și să înțeleagă că trăim în democrație. Mai mult decât atât, să-și depășească traumele din copilărie și, implicit, compulsiile. Așadar, cicălitul e un om liber, poate să spele vasele când vrea. Numai să vrea. Faptul că nu face asta, nu trebuie să anuleze lucrurile bune pe care deja le face pentru bunăstarea familiei.
Sursă foto reprezentativă: freepick.com
Other Articles
Animale neastâmpărate, artă inedită și lecții de ecologie
Mi-a plăcut super mult articolul tău, mai mai aflat câteva lucruri noi și interesante din el, inclusiv ca starea mea de iritabilitate din ultima vreme ar putea fi cauzata de un deficit de vitamine. E foarte posibil sa fie asa.
Mă bucur că te-am inspirat! Sigur că da, în spatele iritabilității se poate afla un deficit de vitamine sau minerale. Ți-ar putea fi de folos un set de analize de sânge. Multă sănătate!
Am zâmbit pe sub mustăți citind articolul tău, a fost o vreme când eram cam cicălitoare.
Felicitările mele pentru articol, chiar mi a adus zâmbetul pe buze și m-a captat de la titlu.
Foarte fain articolul si interesant, cumva si amuzant. Sunt de acord cu mai multe afirmatii si chiar nu ma gandisem cum treburile casnice sau “cicaleala” pot avea si impact pozitiv.
Acuma depinde foarte mult si de partener. Sunt unii barbati pe care daca-i cicalesti i-ai pierdut rapid ..insa sunt si cazuri carora le place 🙂
Cicalelile au si ele farmecul lor si cred ca nu ma simt atat de vinovata. Iar in ceea ce priveste spalatul vaselor … nu se inghesuie
Cu timpul, am renuntat sa mai fiu cicalitoare.