Zero waste, lux sau necesitate?

Zilele pungii cu pungi sunt numărate. Curentul zero waste a început să bată în coșurile de cumpărături. Chiar și în alea din plastic. Ușor, ușor devenim din ce în ce mai conștienți că există o singură Terra și că am face bine să fim un pic mai drăguți cu ea. Nu de alta, dar pe celelalte planete n-o să avem parte de aceeași forță de atracție. Lăsând gluma la o parte, în ultima perioadă, am început să reflectez serios la ce mai e la modă în materie de supraviețuire.

Zero waste, pe românește zero deșeuri, este un stil de viață care presupune responsabilizarea față de fabricarea și consumarea produselor, astfel încât natura și sănătatea să nu aibă de suferit. Mai exact, este vorba despre adoptarea unei economii circulare, unde ciclul de viață al unui produs este extins, fără a mai trece pe la groapa de gunoi.

Dacă faci abstracție de numele intransigent, ajungi la concluzia că zero waste nu este un ideal imposibil de atins, ci mai degrabă o destinație la care ajungi cu pași mici și prin antrenament. Din păcate, trăim într-o lume în care consumismul a devenit religie. Mania cumpărăturilor aduce cu sine multe gunoaie. Nu doar că reducerea producerii deșerilor este o adevărată provocare, dar nici reciclarea lor nu reprezintă o misiune îndeplinită.

Potrivit unui raport realizat de Comisia Europeană, România este penultima țară din UE în topul reciclării deșeurilor. Știi ce se întâmplă cu aceste deșeuri, nu? Ele poluează aerul, apa și solul. De asemenea, contribuie la schimbările climatice prin emiterea unor gaze cu efect de seră. Da, ne punem singuri la fiert.

Să nu uităm că la groapa de gunoi ajung nu doar deșeuri municipale și asimilabile, ci și deșeuri sanitare și de producție. Astfel, printr-o împrejurare nefastă, pe lângă peturi și resturi menajere, la groapa de gunoi ajung perfuzii folosite, ace, materiale radioactive și cianuri. Și mai tragic de atât este că în jurul acestor mormane locuiesc persoane defavorizate. Dumnealor riscă să se îmbolnăvească nu doar din cauza exploatării deșeurilor ca principală sursă de venit, ci și a mirosului sau a bolilor pe care muștele, țânțarii și șobolanii le pot transmite. Un alt pericol este reprezentat de incendiile declanșate intenționat, cu scopul de a mușamaliza transporturile de reziduuri toxice care “s-au rătăcit” în drumul lor spre distrugerea controlată.

Degeaba ne-a alocat UE sume imense pentru a găsi soluții în favoarea colectării selective, a depozitării și a valorificării gunoaielor. Parcă vrem cu orice preț ca la noi, în România, să existe cel mai înalt vârf din Europa și să fie musai din deșeuri.

Drept urmare, primim cu brațele deschise gunoaiele altora. An de an, țara noastră este părtașă la traficul ilegal de gunoaie. Spre exemplu, în februarie, Garda Națională de Mediu a descoperit, în Bihor, un transport de 700 de tone de gunoi adus din Italia. O altă captură, de data aceasta depistată în Constanța, consta în 16 containere cu deșeuri din Marea Britanie, potrivit Agerpres. Într-adevăr, consumăm mult și prost. Chiar și așa, de ce am impresia că am ajuns codași în topul reciclării nu doar pentru că suntem prea leneși pentru a ne colecta selectiv mizeriile, ci și din pricina faptului că am transformat România în groapa de gunoi a Europei?

În timp ce Comisia Europeană ne tot trage de mânecă, unii șmecheri tot continuă să respire bani, nu oxigen. În combinația cu gunoaie nu sunt băgați doar oameni de rând, să fim înțeleși. E nevoie și de indivizi cu influență politică și financiară ca să iasă aur din deșeuri. În opinia mea, chiar și neputința (ca să nu zic incompetența) autorităților contribuie semnificativ la menținerea mormanului de gunoaie din ogradă.

La prima vedere, conceptul de zero waste s-ar putea să te sperie pentru că se aseamănă cu o sectă. Ce-i drept, există câteva caracteristici care promit acest lucru: regulile stricte de aparteneță, adepții care se consideră mai buni decât restul oamenilor, iluzia deținerii adevărului absolut, fanaticii care te privesc compătimitor și îți împărtășesc forțat viziunea lor despre viață și prozeliții care nu prea știu în ce s-au băgat, dar s-au gândit că e cool să împrumute un crez verde.

Nu știu la ce te uiți pe YouTube după miezul nopții, însă eu am descoperit că există oameni care produc doar un borcan de gunoi pe lună sau chiar într-un an. În contextul ăsta, pare un sport extrem să trăiești fără a produce deșeuri. Stai calm, nu e nevoie să te muți cu chirie într-o peșteră pentru a salva planeta. Brațele protectoare ale unui urs nu reprezintă leacul împotriva încălzirii globale.

Oricât de nobile ne-ar fi intențiile, nu putem trăi fără a produce deșeuri. Economia liniară și modul în care actualmente e construită lumea nu ne permit acest lucru. Gândește-te ce s-ar întâmpla dacă toată populația unei țări ar deveni zero waste peste noapte. Am avea de-a face cu o criză istorică: faliment la nivel național, șomaj peste șomaj, sărăcie, război civil, mortalitate foarte ridicată etc. Ar fi o situație mult mai dezolantă decât cea în care deja trăim.

Zero waste nu presupune gesturi extreme, ci găsirea unui echilibru cu natura și cu tine însăți. Ah și e nevoie de o documentare temeinică. Tranziția către acest stil de viață este un proces de lungă durată. Dacă vrei să joci ca la carte, trebuie să-ți schimbi radical obiceiurile de consum, locul de muncă, afacerea, pasiunile și întreaga viață, nu doar sacoșa cu care mergi la piață.

Și asta nu e tot. Ai nevoie de o situație financiară bună pentru că alternativele la produsele generatoare de deșeuri pe care deja le folosești nu sunt ieftine. Chiar și așa, s-ar putea să fie cea mai inteligentă investiție pe care vei avea ocazia să o faci în această viață. Ai nevoie de timp și multă, multă, multă răbdare pentru a-ți recicla deșeurile. Și de răspunsuri la dileme etice, precum Ce faci cu composturile dacă stai la bloc?.

Legat de alternative, mărturisesc că unele dintre ele nu prea mă încântă. Momentan, nu am încredere în absorbantele reutilizabile sau în cupele menstruale. Cu siguranță sunt bune, însă când mă gândesc la ele am în minte doar catastrofe roșii, dezlănțuite pe scaunul de la birou, pe salteaua de la sală sau pe bancheta din taxi. Nu vreau să fiu nevoită să mă mut de pe continent. Nu am încredere nici în cosmeticele homemade. Știu că sunt naturale și mult mai bune decât cele din comerț, însă, cu siguranță, deodorantul pe care îl prepar acasă nu va satisface toate nevoile corpului meu. Am o piele sensibilă, și nu aș putea folosi produse care nu au fost analizate într-un laborator. Nu vreau nici să-i pun pe fugă pe indivizii din jurul meu cu mirosurile emanate după o oră de cardio și forță. Totodată, nu aș renunța nici la produsele de curățenie. În contextul pandemiei, cred că am nevoie de ele mai mult ca oricând. Nici la hârtia igenică nu mă simt în stare să renunț. Da, sunt o ignorantă. Dacă ajută cu ceva, până prind curaj, cred că m-aș înțelege cu dischetele demachiante reutilizabile și cu periuța de dinți din bambus. Poate chiar și cu șamponul solid pe care l-am mai folosit de câteva ori până acum.

Chiar dacă nu poți face totul perfect, nu abandona această filosofie. Strictețea celor 5R (refuze, reduce, reuse, recycle and rot) n-ar trebui să te împiedice să faci schimbări de bun-simț. Spre exemplu, evitarea risipei alimentare. Ce bine ar fi dacă am cumpăra doar atât cât avem nevoie și nici nu am uita de bunătățile pe care le avem în frigider! Am citit, la un moment dat, în Adevărul, că românii aruncă anual 5 milioane de tone de deșeuri alimentare!

De asemenea, ar fi bine dacă am renunța la pungile de plastic în favoarea săculeților și a trăistuțelor din iută sau bumbac. Puncte bonus pentru cei care pun în borcane produsele vrac pe care le achiziționează din magazine. Și mai multe puncte pentru antreprenorii și angajații care acceptă și încurajează acest obicei!

Presupun că nu ar fi un efort prea mare să renunțăm la ustensilele din plastic pe care le avem în bucătărie. Ba chiar ne-am face o favoare, deoarece caserolele, castroanele și tacâmurile reprezintă un pericol pentru sănătate. Plasticul, în contact cu sarea și căldura, poate emana substanțe toxice. Nu-i așa că am putea renunța chiar și la sticlele din plastic și la paie? Și la prosoapele din hârtie?

Produsele zero waste nu sunt niște obiecte magice și rare pe care Făt-Frumos le folosea în misiunile sale. De fapt, sunt mai răspândite decât crezi. Le găsești în magazine specializate, dar și în hipermarketuri, farmacii și drogherii. Trebuie doar să privești cu atenție pe rafturi.

Dacă ai nevoie de un strop de inspirație, iată câteva recomandări de magazine cu produse zero waste: Alternative Blue, ONO – despachetărie, Zero Waste Living, Naked Shop, Esen9, Terrawell și, în curând, Magazin Zero Waste București.

Cu puțină organizare, reușim și să reciclăm. Și nici nu trebuie să investigăm prea mult. Hipermarketurile din toată țară derulează programe create cu scopul de a proteja mediul înconjurător. În spații special amenajate, pot fi reciclate: baterii, becuri, sticle, peturi, doze de aluminiu, sticle de șampon etc. În unele cazuri, există și recompense.

Un alt instrument util în acest sens este Harta reciclării, o platformă unde sunt înscrise toate centrele de colectare separată din țară. Astfel, vei putea renunța responsabil la hârtie și carton, metal și aluminiu, electrice și electronice, sticlă, lemn, textile, componente auto și moto, materiale folosite în construcții și materiale chimice.

Adaptarea la principiile zero waste poate fi dificilă, însă miza este uriașă. Dacă sănătatea și siguranța nu ne motivează, câte tentacule vor avea urmașii noștri?


Sursă foto: Freepick – foto reprezentativă, 1, 2 și 3


18 răspunsuri la „Zero waste, lux sau necesitate?”

  1. Înainte ca punga de plastic să devină regina ambalajelor, ni se părea că nu suntem “în rând cu lumea”. Dar ce bine era! Sper să revenim la ceea ce am fost și plasticul să dispară definitiv din viața noastră de consumatori.

    1. Ai dreptate, Mirela! Am ajuns să înotăm printre pungi. Vina este deopotrivă a producătorilor și a consumatorilor. Într-adevăr, unele situații nu pot fi evitate, însă, de multe ori, din comoditate, oamenii aleg varianta ușoară…

  2. Mda….deseuri si gunoaie. Ultimul concediu ne-a umbrit fericirea sa spun asa, peisajul montan dezolant pe anumite portiuni. Si in Poiana Brașov chiar e curat față de alte locații..

    1. Din păcate, am găsit peturi și ambalaje chiar și în vârf de munte. Din păcate, uneori, suntem mai sălbatici decât animalele din pădure.

  3. Foarte bine structurat articolul. Ai punctat bine realitatea în care trăim. Recunosc că nici eu nu adopt stilul zero waste, dar încerc pe cât posibil să mai găsesc alternative în locul obiectelor dăunătoare mediului și am început cu lucruri mici; de exemplu, încerc să folosesc sacoșe de pânză, sticle de sticlă, duc bateriile la reciclat, etc. Cred că fac încă puține lucruri pentru mediu, însă cred că putem să ne educăm în acest sens, puțin câte puțin.

    1. Dacă tu faci asta, eu fac asta, X și Y fac asta…nu mai sunt puține lucruri. Deja se simte o diferență. Cred că asta contează cu adevărat: nu 100 de oameni care să facă totul perfect, ci milioane care să facă pași mici spre o lume mai verde.

    1. Nici contextul nu ne ajută. De multe ori, deșeurile pe care le aruncăm în containerele pentru colectare selectivă de pe stradă, ajung TOATE în același loc.

  4. Imi place enorm conceptul zero waste. Exista magazine in tara care fac tot posibilul sa evite folosirea ambalajelor de plastic. Acum ceva timp am scris despre niste oameni faini din Sf. Gheorghe care fac asta.

  5. Legat de subiectul ăsta, am pornit și eu o mișcare pe blog, prin intermediul unor articole în care am povestit despre alternativele sustenabile la o serie de produse pe care le folosim în viața de zi cu zi. Părerea mea este că zero waste nu este un lux, ci o necesitate. Pentru că astfel de schimbări au un impact pozitiv privind reducerea cantității de deșeuri.

    1. Mă bucur că te preocupă subiectul. Într-adevăr, zero waste este o necesitate, însă presupune luxul timpului, banilor și al organizării.

  6. Eu de câțiva ani nu mai folosesc deloc pungi de plastic. Ce-i drept, câteodată se întâmplă să le uit, dar de cele mai multe ori, îmi iau fructele și legumele fără să le pun în pungi de plastic.
    Eu sunt fericită că am găsit multe alternative zero waste și vegane. E un plus imens!

    1. Și mie mi se mai întâmplă să le uit și chiar mă simt vinovată. În acest sens, mi-am propus să-mi aprovizionez fiecare geantă cu sacoșă și săculeți.

  7. Intr-adevar, e un proces de durata si uneori greu. Suntem obisnuiti cu usurinta si poate chiar confortul pe care ni-l ofera anumite obiecte sau obiceiuri. Totusi, eu cred ca usor ne putem educa si pasii mici conteaza.

  8. Mmmm nu stiu cum fac altii cu deseurile, dar la mine se aduna o gramada si asta intr-un timp chiar scurt. Poate ca reciclarea ar fi o solutie viabila si pentru noi desi la noi mai este mult de munca in acest sens. In principiu trebuie ca lumea sa se educe si apoi autoritatile sa impuna

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Consimțământ privind prelucrarea datelor cu caracter personal

*

SUNT DE ACORD

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.